ISTORIA MANTUIRII Cînd s-a născut Iisus? DETERMINAREA EXACTĂ A ANULUI O posibilitate de a calcula anul naşterii lui Iisus constă în examinarea profeţiei de inspiraţie divină referitoare la cele şaptezeci de săptămîni sau şaptezeci de săptămîni de ani, consemnată în Daniel 9:2427 (An American Translation, Moffat, Revised Standart Version, New World Translation nota de la subsol). Ingerul Gabriel i-a vorbit astfel profetului evreu Daniel: De la ieşirea cuvîntului pentru restaurarea şi reconstruirea Ierusalimului pînă la Mesia Conducătorul, vor fi şapte săptămîni, precum şi şaizeci şi două de săptămîni [de ani, sau 483 ani]. Daniel 9:25; Numeri 14:34; Ezechiel 4:6. Cînd au început aceşti 483 de ani? În toamna anului 455 î.e.n. în decursul celui de al douăzecilea an al regelui Artaxerxes, cînd monarhul persan a decretat să Ierusalimul şi zidurile lui trebuia să fie recunstruite (Neemia 2:18). În consecinţă, acea perioadă de 69 de săptămîni (483 ani) s-a sfîrşit în toamna anului 29 e.n. Atunci Mesia a apărut pe scenă, întrucît în acel an Iisus a fost botezat de către Ioan Botezătorul şi a devenit Unsul sau Cristos, fiind uns cu spiritul sfînt al lui Dumnezeu (Matei 3:1317). Printre altele, Luca 3:13 arată că Ioan şi-a început activitatea de botezare în al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberius Cezar, an care a început la 17 august 28 e.n. şi s-a sfîrşit la 16 august 29 e.n. Cîţi ani avea Iisus la botezul său? Scripturile răspund: Mai mult încă, Iisus însuşi, cînd şi-a început lucrarea [imediat după ce a fost botezat] avea aproximativ 30 de ani (Luca 3:21 23). Dacă ne întoarcem cu 30 de ani în urmă de la botezul lui Iisus din 29 e.n. (amintind că nu există anul zero între perioadele calculate din era noastră şi dinaintea erei noastre), ajungem la concluzia că el s-a născut în anul 2 î.e.n. Această dată este sprijinită de profeţia celor şaptezeci de săptămîni de ani. Ea arată, că Mesia trebuia să fie omorît, făcînd astfel să înceteze la mijlocul săptămînii a şaptezecea sacrificiul şi darul de jertfă , ele nemaifiind pretinse (Daniel 9:27; Romani 6:14; Evrei 7:2628). Aceasta înseamnă că serviciul lui Iisus a durat trei ani şi jumătate. El a început odată cu botezul său în anul 29 e.n. şi s-a sfîrşit în momentul morţii sale la timpul Paştelui în 33 e.n. (Luca 22:720). Intorcîndu-ne din acel moment cu 33 de ani şi jumătate [cît a fost durata vieţii pămînteşti a lui Iisus], în urmă putem de asemenea să obţinem anul 2 î.e.n. ca an al naşterii sale. CE ŞTIM DESPRE ZIUA NAŞTERII? După cum tocmai s-a remarcat, Iisus a murit la timpul Paştelui în jur de 1 aprilie 33 e.n. (Matei: 26:1730). Întrucît Cristos era la vîrsta de aproximativ de 30 de ani cînd şi-a început lucrarea, iar serviciul său a durat trei ani şi jumătate, în jurul timpului Paştilor, sau în jurul lui 1 aprilie anul 33 e.n. Cristos avea 33 de ani şi jumătate. Şase luni mai tîrziu, adică pe la 1 octombrie, el ar fi avut 34 de ani. Calculînd din nou în urmă, trebuie să conchidem că Iisus s-a născut, nu la 25 decembrie, ci în jurul datei de 1 octombrie, anul 2 î.e.n. NU S-A NĂSCUT ÎN TIMPUL IERNII Timpul de iarnă nu se potriveşte cu circumstanţele naşterii lui Iisus, petrecută cu treizeci de ani mai înainte în Betleem. Sezonul rece, ploios, începe în Palestina la sfîrşitul lui octombrie şi durează cîteva luni. În decembrie la Betleem, ca şi la Ierusalimul din apropiere, sînt geruri frecvente în timpul nopţii. Cît de rece putea fi? Referitor la regele iudeu Ioiachim, citim: Regele şedea în casa de iarnă, în luna a noua [Chislev, care corespunde cu noiembrie-decembrie] cu un vas cu jăratec înaintea lui (Ieremia 36:22). El avea nevoie de foc ca săi fie cald. Ba mai mult, în Ierusalimul de după exil, poporul pe care Ezral-a adunat sub cerul liber în timpul aceleiaşi luni de iarnă tremura din pricina lucrurilor [aflate atunci în cercetare] şi din cauza aversei de ploaie (Ezra 10:7, 9, 13). Este demn de notat că în luna următoare, Tebeth (decembrie-ianuarie) apar cele mai scăzute temperaturi ale anului, cu ninsori accidentale în ţinuturile înalte. August Cezar a ordonat o înregistrare a cărei desfăşurare a coincis cu timpul naşterii lui Iisus. Dar este oare de crezut că împăratul roman i-ar fi provocat fără rost pe supuşii săi evrei, adesea rebeli, prin decretul imperial care cerea să se deplaseze pentru înregistrare în oraşele lor natale, în acel decembrie de iarnă, rece şi ploios, cînd călătoria trebuia să fie deosebit de dificilă? Cîtuşi de puţin! Păstorii erau cu turmele lor afară în noaptea naşterii lui Iisus (Luca 2:814). Dar pentru că sezonul ploios începea deja în luna de toamnă Bul (octombrie-noiembrie) (Deuteronom 11:14), atunci spre sfîrşitul lui octombrie cînd începea luna Bul, animalele trebuia să fie deja adăpostite în timpul nopţii. Aşa că prezenţa păstorilor, în cîmp deschis în timpul nopţii concordă cu alte dovezi care arată că Iisus s-a născut în luna de toamnă Ethanim (septembrie-octombrie) Este cunoscut din Luca 3:23 că Isus s-a botezat la vârsta de 30 de ani... chiar dacă Luca foloseşte cuvintele "avea aproape trezeci de ani..." tind să cred că acest aproape era chiar foarte aproape dacă nu chiar 30 împliniţi, deoarece exista o lege care interzicea orcărui evreu să înceapă o lucrare publică de "evangelizare" până când nu împlinea vârsta de 30 de ani... iar Isus şi-a început lucrarea la 40 de zile după botez... De notat este şi acest aspect: imediat după botez Isus petrece 40 de zile în post şi rugăciune, ispitit fiind de Satan în pustie... după care revine printre oamenii şi îşi începe lucrarea publică... deci trebuie că în acest moment avea deja 30 de ani împliniţi... Dacă Luca foloseşte cuvintele "avea aproape trezeci de ani..." probabil că face acest lucru deoarece ştia exact că Isus avea 29 de ani 11 luni când se botează după care petrece 40 zile în pustiu timp în care împlineşte 30 de ani, vărsta necesară cerută de lege pt. un evreu ca să poată începe o lucrare publică... Acum, dacă este adevărat că Isus s-a botezat la 29 de ani şi 11 luni, atunci acest lucru adevereşte că el S-a născut toamna deoarece S-a botezat toamna... Puţină răbdare... Să ne întoarcem la Daniel... citiţi acum cu atenţie capitolul 9:25-27 "El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare... " O săptămână, adică 7 zile, adică şapte anii... "dar la jumătatea săptămânii..." adică 3 ani şi jumătate... El va fi crucificat... Acum, dacă Isus S-a botezat la foarte apropiata vârstă de 30 de ani şi la împlinirea acestei vârste a început lucrarea sa publică, iar profeţia din Daniel zice că după 3 ani şi jumătate a fost crucificat, este imposibil ca El să se fi născut primăvara... deoarece atunci şi botezul a fost făcut tot primăvara la împlinirea vârstei de 30 de ani şi lucrarea publică a început tot atunci... toate astea plus 3 ani şi jumătate aduc la 33 de ani şi jumătate, adică toamna... dar este bine cunoscut faptul că Isus nu a murit toamna... ci de Paşti, care este primăvara... aşadar, El S-a născut toamna, S-a botezat toamna şi astea plus 3 ani şi jumătate ne aduc la primăvara anului 33 şi jumătate din viaţa Sa când a fost crucificat... Din aceste motive tind să cred că Domnul Isus S-a născut toamna... Sper că nu e prea complicat... 1. CREATIA Caderea lui lucifer in pacat, creatia omului a lui Adam si a Evei starea alfa a inceputului, planul lui Dumnezeu pentru salvarea omului din pacat si a salvarii universului dupa 7 zile Divine sau 7000 de ani pamantesti timp in care satana autorul pacatului isi va desavarsi opera si se va vedea cat de gresit e pacatul si neascultarea de Dumnezeu si legile Sale. 2000 ANI 2. LEGAMANTUL Legea lui Dumnezeu 10 PORUNCI data pe muntele Sinai de Iisus Christos oamenilor pentru a urma calea de la creatie si a se reintoarce pe calea cea buna pentru a se curati de pacat si a fi impreuna cu Dumnezeu pe vesnicie. 2000 ANI 3. RASCUMPARAREA DIN PACAT NASTEREA BOTEZUL CRUCEA INALTAREA IMPLINIREA PROFETIILOR Anul Nasterii 6 I.E.N. Luna Nasterii Tishrei luna a 7 in ziua rascumpararii sau ispasirii din cele 7 sabate anuale ale vechiului testament ce aratau venirea si planul lui Dumnezeu. Ziua Nasterii 1 Tishrei Anul Botezului 27 E.N. 30 ANI inceperea operei de salvare a omenirii a lui Iisus botez in toamna. Anul Rastignirii 30 E.N. 33 ANI plata pacatului pentru omenire si salvarea celor ce vor urma pe Dumnezeu si se vor mantui prin ascultare de Dumnezeu si de Legea SA inviere in primavara. (1) "ei îl vor omorî şi... după trei zile va învia" (Marc. 9:31) (2) "trebuie... să fie omorât şi a treia zi să învieze" (Luc. 9:22) (3) "va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului" (Mat. 12:40) (4) "astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat acestea" (Luc. 24:21) Pentru gândirea noastră aceste pasaje, par ireconciliabile. Evreii însă socoteau ca zile şi părţile unei zile (comp. 1 Reg. 22:1, 2; 2 Reg. 18:9, 10). Ziua la ei începea seara la apusul soarelui. Folosind aceste informaţii, concluzia care se desprinde este că Isus a murit într-o zi de 14 nisan, aşa cum este schiţat mai jos. Isus a fost adevăratul miel de paşte. Conform Legii, mielul pascal trebuia "luat" sau pus deoparte pentru sacrificiu cu patru zile înainte, în 10 Nisan (Ex. 12:3). Este interesant de notat că începând din această zi mai marii poporului au hotărât să-l omoare pe Isus, "dar nu în timpul sărbătorii" care începea cu sabatul din 15 Nisan (Mar. 11:18; 14:1, 2; Luc. 19:47). Isus a murit pe la 3 după-amiaza în 14 Nisan, aproximativ la timpul când evreii începeau să-şi sacrifice mieii de paşte. Conform poruncii lui Dumnezeu, însă, mieii trebuiau sacrificaţi în ziua de 14 după apusul soarelui (Ex. 12:6; Lev. 23:5). Cu un număr de ani înainte de naşterea lui Isus, celebrarea paştelui a suferit modificări şi a ajuns să prevadă o masă ceremonioasă scurtă în 14 urmată de o masă mai mare şi lejeră în 15. Această tradiţie este urmată şi astăzi. Aceasta înseamnă desigur că ultimul paşte ţinut de Isus n-a fost o masă de paşte tradiţională. El a ţinut paştele cu o seară înainte, la începutul zilei de 14 Nisan, socotită de seara până seara, în fapt în seara zilei de 13 după calendarul obişnuit. Aceasta a permis ca el să moară în ziua ceremonială de 14 Nisan în care a celebrat ultimul paşte. Dimineaţa, în timpul judecăţii lui, ni se spune că iudeii nu mâncaseră încă paştele (Ioan 18:28). După-amiaza, pe când Isus era în agonie pe lemn, evreii începeau să sacrifice mieii de paşte. O altă dovadă pentru aceasta este descrierea zilei răstignirii ca "ziua Pregătirii", adică ziua de pregătire pentru masa de paşte şi sabatul asociat care urmau în 15 Nisan (Ioan 19:31). Tradiţia iudaică spune (cam în secolul al doilea e.n.), că "Isus a fost spânzurat în ajunul (preziua) paştelui" pe care ei îl sărbătoreau practic în 15. Similar, în primii 300 de ani după apostoli, toţi scriitorii creştini spun că ultimul paşte ţinut de Isus nu a fost un paşte "evreiesc". Înainte de acest ultim paşte Isus le-a spus discipolilor săi să meargă şi să facă pregătiri "în ziua întâi a Azimilor când [evreii] sacrificau paştele" (Mar. 14:12). Este posibil, ca aceste pregătiri să se fi făcut în cea mai mare parte după apusul soarelui şi astfel în această zi din punct de vedere ceremonial. Paştele putea fi considerat "ziua întâi a Azimilor", în măsura în care denumirile de paşte şi Azimi se confundau deja datorită apropierii ca dată şi mutării unei părţi din ceremonia de paşte din 14 în 15. Astfel Luca numeşte ziua de 14 Nisan "sărbătoarea Azimilor, numită paştele" şi "ziua sărbătorii Azimilor, în care trebuiau jerfite paştele" (22:1, 7). Datorită accentului deplasat pe 15, ziua de 14 a devenit cunoscută ca ziua Pregătirii (Mat. 27:62; Mar.15:42; Luc. 23:54; Ioan 19:31). În concluzie, Isus a murit în ziua Pregătirii, 14 Nisan, care era ziua până în care trebuia păstrat mielul de paste după instrucţiunile date de Dumnezeu lui Moise în Egipt. A sărbătorit paştele împreună cu discipolii săi cu o seară înainte, în 13 Nisan după apusul soarelui (ceremonial deja ziua de 14), după care a fost arestat, judecat, condamnat şi omorât. A înviat în cursul serii sau nopţii cu care începea ceremonial ziua de 17 Nisan, prima zi lucrătoare după sabatul săptămânal Pastele 14-23 Nisan Aprilie saptamana patimilor lui Christos pentru omenire Ziua tine de la apusul soarelui pana la apus ziua urmatoare Anul Inaltarii 30 E.N. 33 ANI jumate Luna Inaltarii 28 Sivan sau 17 Mai dupa aprox 40 zile ziua comemorarii vechiului testament si a legamantului pe care il facuse cu omenirea la inceputul creatiei ca vor fi salvati si dupa 10 zile urma ziua coborarii duhului sfant cincizecimea pe care toate lea implinit la prima venire si le va finaliza la a doua venire prin salvarea celor ce au ascultat de Dumnezeu si de Legea SA si au implinit-o pana la capat. 33 ANI jumate in anul 30 Iisus implineste 33 de ani si mai are exact jumate din an 7 luni pana se va ridica la cer asa cum profetise profetia ca va fi starpit din cele 7 zile la mijlocul saptamanii adica 3 zile jumatate la 33 de ani si 7 luni sau moartea Sa intro zi in care se celebra Sabatul Anual de paste si invierea Sa intro zi dupa terminarea Sabatului Saptamanal la ora 7 seara sambata dupa apusul soarelui cand profetia avea sa se implineasca la litera 4. INVIEREA celor morti in CHRISTOS la a doua sa venire si ridicarea la cer a celor vi si morti avand corpuri nemuritoare care au ascultat si implinit legea si cuvantul Sau Biblia si nu au ascultat de traditii omenesti si de satana mai mult decat de Dumnezeu si Legea Sa Sfanta. 2000 ANI 5. JUDECATA pacatosilor in perioada celor 1000 de ani in care se va respecta Sabatul de cei ce nu l-au respectat si fiecare caz in parte va fi cercetat si judecat in acord cu biblia si cele 10 porunci daca viata fiecaruia a fost in acord sau nu cu Legea Divina si cu exemplul pe care l-au avut de urmat pe Iisus Christos si nimeni nu va putea sa zica ca na stiut sau na avut ocazia pentru ca fiecare va fi judecat dupa lumina adica cunoasterea adevarului pe care au avuto in timpul vietii si ce au facut cu ce au stiut ca e bine si ce e rau si ce au ales sa faca in viata si cui sau inchinat si slujit Domnului sau satanei prin fapte. 1000 ANI 6. SFARSITUL PACATULUI starea omega a sfarsitului la a treia venire prin invierea celor morti in pacat cei ce au ascultat de satana si nu au avut parte de prima inviere si li se va prezenta la fiecare in parte cazul fiecaruia dupa care pacatul si pacatosii impreuna cu satana vor fi mistuiti in focul ce va transforma pamantul si va fi un cer nou si un pamant nou fara de pacat si nimeni nu va mai pacatui vreodata caci pacatul nu va mai fi niciodata. Ciclu complet de 7000 ANI incheiat 7. ETERNITATEA celor mantuiti impreuna cu Dumnezeu si respectarea promisiunii date de Iisus celor ce l-au ascultat si urmat si il vor urma pe vesnicie si de acum. ETERNITATEA Cei ce urmeaza Biblia si asculta de Cuvantul Domnului vor avea sansa unica de a fi salvati iar ce ce asculta de satana si de amagirile sale si mai mult de traditii si de oameni decat de Dumnezeu vor fi cei condamnati prin faptele si alegerile lor cei ce resping adevarul si traiesc in minciuna aceia isi vor lua plata pentru neascultare. Cui urmati si acelui caruia va inchinati si slujiti veti fi fie salvati fie condamnati nu exista o a doua sansa exista doar un timp de har si el e limitat in timp si spatiu in care fiecare are ocazia unica de a face ceva cu viata lui fie in acord cu Biblia si Dumnezeu fie in acord cu traditiile lumesti si satana si fiecare va avea ce merita. Procentele sunt si vor ramane aceleasi 90 % cei se se inchina satanei si placerilor lumesti si urmeaza traditia si lumea cu poftele ei 9 % cei ce urmeaza ambele cai iar 1 % din populatia lumii de la creatie pana la sfarsitul ei va urma si sa va inchina doar Domnului in duh si adevar si aceasta este ramasita care vor asculta si urma intocmai legile Divine cum spune si Dumnezeu multi sunt chemati dar putini alesi ca nu sunt dispusi sa platesca pretul ascultarii si predarii lui Dumnezeu pentru pretul platit de Iisus cu sangele sau divin pentru ca omenirea sa fie salvata asa stiu unii si altii sa isi arate recunostinta si crestinii adevarati urmasi ai adevarului si credintei lui Christos sunt cei care implinesc prin fapte iar crestinismul ce nu este o religie cum a facut-o lumea cu traditiile ei pagane ci reprezinta calea fiecaruia spre mantuire daca urmam lui Iisus prin crucea pe care o avem fiecare de dus Dumnezeu nu a venit sa schimbe legea ca legea era perfecta insusi Dumnezeu a venit so implineasca si sa ne arate fiecaruia ce avem de implinit pentru a fi siguri ca putem ajunge acolo la El daca zi de zi ne umilim si ne predam lui Dumnezeu decat sa ne inaltam noi datorita egoului personal numai asa vom putea fi schimbati si transformati total prin supunere si ascultare numai de adevarul biblic care are viata vesnica si nu de oameni de sisteme oculte si de traditii pagane care ne indeparteaza de simplitatea adevarului si ne impovareaza cu greutati si necazuri datorita alegerilor gresite iar crestinii adevarati care asculta de Dumnezeu sunt doar incercati si li se testeaza nivelul credintei ca si lui IOV pentru a se vedea daca merita sau nu sa fie salvati si mantuiti pe viata. Tu unde te regasesti acolo vei ajunge negresit si pe cine urmezi vei avea parte de soarta ce tiai aleso singur fie viata vesnica fie moartea vesnica ce alegi si semeni aia vei culege si secera la timpul potrivit. Cine vrea sa se schimbe mai poate so faca prin cercetarea cuvantului lui Dumnezeu si intoarcerea la adevarata credinta si la adevarul lui Iisus care se regaseste doar in Biblie si numai acolo restul ce vin de la oameni sunt traditii ce nu au de a face cu Dumnezeu si calea spre mantuire care este doar una singura Iisus Christos restul sunt amagirile satanei si foarte multi cad in ele din pacate. 1. YHWH *** YESHUA*** RUACH HA KODESH = Dumnezeu 2. YHWH = EU SUNT CEL CE SUNT 3. YESHUA = Iisus Christos Dumnezeu Mantuieste Unsul Alesul 4. RUACH HA KODESH = Duhul Sfant 5. DECALOGUL = Legea sau legamantul lui Dumnezeu 6. TATAL NOSTRU = Rugaciunea prin care comunicam cu Dumnezeu calea spirituala spre Dumnezeu 7. NORD = Locul de inchinare unde se gaseste tronul lui Dumnezeu 8. SABAT = Ziua a Saptea ziua dedicata lui Dumnezeu de la Creatiune pana in Eternitate ca zi de inchinare lui Dumnezeu 9. BIBLIA = Cuvantul lui Dumnezeu, painea vietii omenesti testamentul de urmat de toti crestinii ce cred in Dumnezeu 10. EVANGHELIA = Vestea Buna, lucrarea lui Dumnezeu pentru salvarea oamenilor 11. APOCALIPSA = Revelatia, descoperirea lui Dumnezeu pentru viitorul oamenilor ultima pagina a istoriei lumii 12. ROSU***ALB***ALBASTRU = Culorile lui Iisus Christos, Rosu = dragostea spiritul divin, Alb = ordinea armonia, Albastru = legea morala ascultarea 13. CRESTINI = Discipoli urmasi ai invataturii lui Iisus Christos 14. CRESTINISM = Calea spre Mantuire Dumnezeu le-a dat evreilor sapte sarbatori simbolice (Lev. 23). Ele marcau trecerea unui an ceremonial si intretineau in popor memoria unor evenimente istorice de importanta majora. Pe de alta parte, calendarul evreiesc are si o insemnatate profetica, marcind cele sapte etape in care-si va desfasura Dumnezeu planul mesianic de rascumparare a omenirii. Dintre cele sase sarbatori, Pastele, Cincizecimea si Sarbatoarea Corturilor sint deosebite atit prin semnificatie, cit si prin faptul ca ele cereau ca fiecare evreu sa mearga in pelerinaj sa se inchine la Ierusalim (Exod 23:14-19). Sarbatoarea Pastelor (luna I, ziua 14) La aceasta sarbatoare, evreii comemorau jertfirea mielului in Egipt. Singele acestui miel fusese asezat pe usiorii usii si-i ferise pe intii nascuti de ingerul mortii (Exod 12;1- 13:16). Sarbatoarea marca si scoaterea evreilor din robia Egipteana. In limba romana, numele sarbatorii vine de la piinea traditionala, numita pasca. Dumnezeu le-a poruncit evreilor sa manince carnea mielului cu piine nedospita si cu ierburi amare. Piinea nedospita era semnul ca au iesit in graba din tara Egiptului (Deut. 16:3). Simbolul Pastelor s-a implinit in Ierusalim atunci cind Domnul Iisus Mielul care ridica pacatul lumii (Ioan 1:29) a fost jertfit pentru pacatele omenirii (Evrei 9:28). Sarbatoarea Cincizecimii (50 de zile dupa Paste) In esenta ei, evenimentul era o sarbatoare a secerisului. Ziua cincizecimii era asezata in calendar la exact cincizeci de zile dupa Paste si multumirea poporului pentru roadele campului (Num. 28:26-31). Sarbatoarea se mai numea si sarbatoarea saptaminilor (Deut. 16:9) sau sarbatoarea primelor roade (Num. 28:26). In Noul Testament, ziua Cincizecimii a marcat o zi de mare bucurie pentru primirea Duhului Sfint si pentru convertirea primelor mii de oameni la credinta mintuitoare in Christos (Fapte 2:1-47). Anul Nou (luna VII, ziua 1) Aceasta zi se mai numea si Sarbatoarea trimbitelor (Ros Hasana) si era o chemare la rededicare si la o masa de partasie cu Domnul si in cinstea Domnului (Lev. 23:23-25). Cu glasul unei trimbite la cea din urma trimbita, sint doar doua expresii ale apostolului Pavel care fac aluzie la ziua rapirii Biserici si a unui inceput nou in slava. Ziua ispasirii (luna VII, ziua 10) Aceasta era o zi marcata de post, smerire si mare inchinaciune (Lev. 23: 26-32). In aceasta zi, Marele Preot facea ispasirea pentru toate pacatele poporului si tapul de Azazel era alungat in pustie (Lev. 16). oricine nu se va smeri, va fi nimicit din popor (Lev. 26:29). In planul mesianic, sarbatoarea marcheaza ziua in care Dumnezeu va face judecata copiilor Sai si-i va curati de vinovatialor. Va fi o zi de pareri de rau, de mare smerire si de adinca tristete (Zah. 12:10-14; 13:1-9; 14:1-7). Sarbatoarea Corturilor (luna VII, ziua 15) Sarbatoarea comemora peregrinarile evreilor timp de 40 de ani prin pustie inainte de intrarea in Canaan (Lev. 26:33-36; Deut. 16:13-17). Istoricul evreu Iosif Flavius o numeste cea mai mare si cea mai sfinta dintre toate sarbatorile evreiesti. Timp de sapte zile, toti evreii trebuiau sa-si paraseasca locuintele si sa stea in corturi sau colibe facute din crengi si pinza, pentru ca urmasii vostri sa stie ca am facut pe copiii lui Israel sa locuiasca in corturi, dupa ce i-am scos din tara Egiptului (Lev. 23:42). Domnul Iisus a participat si El la sarbatoarea corturilor (Ioan 7:2, 8-52), dar simbolistica comemorarii se va implini atunci cind Domnul va locui alaturi de poporul Sau in timpul Mileniului (Zah. 14:9-21; Isaia 11:2-9). In afara acestor sapte sarbatori mari, evreii au mai primit de-a lungul istoriei citeva zile de aducere aminte: Ziua de Sabat Cea de a saptea zi, pusa de o parte de Dumnezeu la sfirsitul Creatiei (Gen. 2:1-3), dar nesarbatorita pina in perioada Exodului (Exod 16:23), este si ea mentionata in lista sarbatorilor evreiesti (Lev. 23:1-3). Ziua comemoreaza atit odihna Domnului, cit si scoaterea din robia egipteana (Deut. 5:12-15). Ea este un semn national intre YHWH si Israel (Exod 31:17; Ezec. 20:12, 20). Orice lucrare trebuia evitata intre cele doua apusuri de soare (Exod. 20:12, 13; Neem. 13:15-22). Era interzisa aprinderea unui foc (Exod 35:3) sau adunarea de vreascuri (Num. 15:32-33). Fiecare trebuia sa ramina acasa (Exod 16:29; Lev. 23:3), iar deplasarile trebuiau reduse la minimum (Fapte 1:12). Anul sabatic Un Sabat de odihna pentru pamint (Exod. 23:10-12; Lev. 25:1-7; Deut. 15:1) . Orice lucrare agricola era interzisa. Poporul trebuia sa traiasca din ce dadea de la sine pamintul. Anul de veselie Numit si Anul Jubiliar (Lev. 25:8-55), acest an venea dupa sapte ani Sabatici, o singura data la cincizeci de ani. In acest an, datoriile erau iertate, robii erau eliberati, iar pamintul vindut si cumparat se intorcea automat in sinul semintiei din care facuse initial parte. In felul acesta, anul de veselie servea ca reper pentru preturile cu care se vindeau si se cumparau paminturi si robi. In realitate, se cumpara numai dreptul de folosire pina la anul de veselie. Vreti dovada ca Legea Domnului e inca valabila cercetati scriptura si veti vedea ca nu este nici un pasaj in care Dumnezeu spune ca se schimba sau schimba legea ci a venit so implineasca si so faca cunoscuta celor ce respectau doar litera legii adica formalismul si legalismul si nu spiritul legii adica iubirea de Dumnezeu si de aproapele legea era perfecta insusi Dumnezeu si nu avea nevoie de nici o corectie doar a trebuit sa fie implinita conform prorocilor si planului Sau de eliberare din pacat prin plata cu sangele Sau divin? Citeste in Geneza si ai sa vezi ca inca de la inceput adam si Eva au tinut Sabatul, mai ales ca acesta a fost prima zi din viata lor. Tine cont mai mai multi factori pentru a intelege in mod corect Sabatul. La Creatiune: 1. Dumnezeu S-a odihnit în Sabat. În ziua a şaptea, Dumnezeu S-a odihnit şi a răsuflat" (Ex. 31, 17); totuşi, El nu S-a odihnit pentru că avea nevoie să Se odihnească (Is. 40, 28). Verbul odihnit", shabath, înseamnă în mod literal a înceta" munca sau activitatea (cf. Gen. 8, 22). Odihna lui Dumnezeu nu era urmarea extenuării, sau a oboselii, ci o oprire după activitatea de mai înainte". 2 Dumnezeu S-a odihnit pentru că El aştepta ca şi oamenii să se odihnească. El a dat un exemplu pe care fiinţele omeneşti să-l urmeze (Ex. 20, 11). Dacă Dumnezeu a terminat creaţiunea în ziua a şasea (Gen. 2, 1), ce înţelege oare Scriptura atunci cînd spune că El Şi-a sfîrşit lucrarea. în ziua a şaptea (Gen. 2, 2)? Dumnezeu a terminat crearea cerurilor şi a pămîntului în cele şase zile, dar El mai avea încă de instituit Sabatul. Prin faptul că El S-a odihnit în Sabat, El l-a creat; Sabatul a fost ultimul Său act creator, desăvîrşind lucrarea Sa. 2. Dumnezeu a binecuvîntat Sabatul. Dumnezeu nu numai că a făcut Sabatul, dar l-a şi binecuvîntat. Binecuvîntarea rostită asupra zilei a şaptea implică faptul că astfel el era declarat un obiect special al favoarii divine şi o zi ce va aduce binecuvîntare pentru creaturile Sale". 3 3. Dumnezeu a sfinţit Sabatul. A sfinţi ceva înseamnă a-l face sacru, sfînt sau a-l pune deoparte ca fiind sfînt şi pentru o folosire sfîntă; a-l consacra. Oameni, locuri (ca de exemplu sanctuarul, templul sau biserica) şi timpul (zile sfinte) pot fi sfinţite. Faptul că Dumnezeu a sfinţit ziua a şaptea înseamnă că această zi este sfîntă, că El a pus-o deoparte pentru scopul înalt al dezvoltării relaţiei divino-umane. Dumnezeu a binecuvîntat şi a sfinţit Sabatul zilei a şaptea, pentru că El S-a odihnit în această zi de toată lucrarea Lui". El l-a binecuvîntat şi l-a sfinţit pentru oameni, nu pentru Sine. Prezenţa Sa personală este aceea care aduce binecuvîntarea şi sfinţenia lui Dumnezeu asupra Sabatului. Amintesti de Patriarhi. Care crezi ca a fost ziua in care ei s-au odihnit? Sabatul. De ce? Pentru ca ei sunt considerati ca fiind primi urmasi ai lui Dumnezeu, deci ei au ascultat de Dumnezeu chiar daca in perioada vietii lor invataturile sfinte se dadeau prin viu grai s nu prin scris. Adam si-a educat fii, care la randul lor au transmis mesajul mai departe generatiilor urmatoare. Nu trebuie uitat faptul ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu schimbator care se razgandeste si care isi schimba Legea dupa bunul plac. Referiri la Sabat see regasesc de-a lungul intregii Scripturi. Ex.16.23 Si Moise le-a zis: Domnul a poruncit asa. Mâine este ziua de odihna, Sabatul închinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert si pastrati pâna a doua zi dimineata tot ce va ramâne! Ex.16.25 Moise a zis: Mâncati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe câmp. Ex.16.26 Veti strânge timp de sase zile; dar în ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi. Ex.16.29 Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceea va da în ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramâna la locul lui, si, în ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul în care se gaseste. Ex.31.13 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci acesta va fi între Mine si voi si urmasii vostri un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul, care va sfintesc. Ex.31.14 Sa tineti Sabatul, caci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va calca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului sau. Ex.31.15 Sa lucrezi sase zile; dar a saptea este Sabatul, ziua de odihna închinata Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Ex.31.16 Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu-l, ei si urmasii lor, ca un legamânt necurmat. Ex.35.2 Sase zile sa lucrati, dar ziua a saptea sa va fie sfânta; acesta este Sabatul, ziua de odihna, închinata Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea sa fie pedepsit cu moartea. Ex.35.3 Sa n-aprinzi foc, în niciuna din locuintele voastre, în ziua Sabatului. Lev.16.31 Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, în care sa va smeriti sufletele. Aceasta sa fie o lege vesnica. Lev.19.3 Fiecare din voi sa cinsteasca pe mama sa si pe tatal sau si sa pazeasca Sabatele Mele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Lev.19.30 Sa paziti Sabatele Mele si sa cinstiti Locasul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul. Lev.23.3 Sase zile sa lucrati; dar ziua a saptea este Sabatul, ziua de odihna, cu o adunare sfânta. Sa nu faceti nicio lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuintele voastre. Lev.23.11 El sa legene snopul într-o parte si într-alta înaintea Domnului, ca sa fie primit: preotul sa-l legene într-o parte si într-alta, a doua zi dupa Sabat. Lev.23.15 De a doua zi dupa Sabat, din ziua când veti aduce snopul ca sa fie leganat într-o parte si într-alta, sa numarati sapte saptamâni întregi. Lev.23.16 Sa numarati cincizeci de zile pâna în ziua care vine dupa al saptelea Sabat; si atunci sa aduceti Domnului un nou dar de mâncare. Lev.23.32 Aceasta sa fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua pâna în seara urmatoare, sa praznuiti Sabatul vostru. Lev.23.38 Afara de acestea sa paziti Sabatele Domnului si sa va aduceti darurile voastre Domnului, sa aduceti toate jertfele facute pentru împlinirea unei juruinte si toate darurile voastre facute de bunavoie. Lev.24.8 În fiecare zi de Sabat sa se puna aceste pâini înaintea Domnului, neîncetat: acesta este un legamânt vesnic pe care-l vor tine copiii lui Israel. Lev.25.2 Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: Când veti intra în tara pe care v-o dau, pamântul sa se odihneasca, sa tina un Sabat în cinstea Domnului. Lev.25.4 Dar anul al saptelea sa fie un Sabat, o vreme de odihna pentru pamânt, un Sabat tinut în cinstea Domnului: în anul acela sa nu-ti semeni ogorul si sa nu-ti tai via. Lev.25.6 Ceea ce va iesi de la sine din pamânt în timpul Sabatului lui sa va slujeasca de hrana, tie, robului si roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua si strainului care locuieste cu tine, Lev.26.2 Sa paziti Sabatele Mele si sa cinstiti Locasul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul. Lev.26.34 Atunci tara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiita si cât veti fi în tara vrajmasilor vostri; atunci tara se va odihni si se va bucura de Sabatele ei. Lev.26.35 Tot timpul cât va fi pustiita, va avea odihna pe care n-o avusese în anii vostri de Sabat, când o locuiati. Lev.26.43 Tara însa va trebui sa fie parasita de ei si se va bucura de Sabatele ei în timpul când va ramâne pustiita departe de ei; si ei vor plati datoria faradelegilor lor, pentru ca au nesocotit poruncile Mele si pentru ca sufletul lor a urât legile Mele. Num.15.32 Când erau copiii lui Israel în pustiu, au gasit pe un om strângând lemne în ziua Sabatului. Num.28.9 În ziua Sabatului, sa aduceti doi miei de un an fara cusur, si ca dar de mâncare, doua zecimi de efa din floarea fainii framântata cu untdelemn, împreuna cu jertfa de bautura. Num.28.10 Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura. 2Împ.4.23 Si el a zis: Pentru ce vrei sa te duci astazi la el? Doar nu este nici luna noua, nici Sabat. Ea a raspuns: Fii pe pace! 2Împ.11.5 Apoi le-a poruncit astfel: Iata ce aveti sa faceti. O treime din voi, care intra de slujba în ziua Sabatului, sa faca de straja la casa împaratului, 2Împ.11.7 Celelalte doua cete ale voastre, toti cei ce ies din slujba în ziua Sabatului, vor pazi Casa Domnului de lânga împarat; 2Împ.11.9 Sutasii au îndeplinit toate poruncile pe care le daduse preotul Iehoiada. Si-au luat fiecare oamenii, pe cei ce intrau în slujba si pe cei ce ieseau din slujba în ziua Sabatului, si s-au dus la preotul Iehoiada. 2Împ.16.18 De hatârul împaratului Asiriei, a schimbat în Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum si intrarea de afara a împaratului. 1Cron.9.32 Si unii din fratii lor, dintre chehatiti, erau însarcinati sa pregateasca pentru fiecare Sabat pâinile pentru punerea înaintea Domnului. 1Cron.23.31 si sa aduca neîncetat înaintea Domnului toate arderile de tot Domnului, în zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatori, dupa numarul si obiceiurile rânduite. 2Cron.2.4 Iata, eu înalt o Casa Numelui Domnului Dumnezeului meu, ca sa I-o închin Lui, sa ard înaintea Lui tamâie mirositoare, sa aduc necurmat în ea pâinile pentru punerea înainte si sa aduc arderile de tot de dimineata si de seara în zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatoare ale Domnului Dumnezeului nostru, dupa o lege vesnica pentru Israel. 2Cron.8.13 Aducea ce era poruncit de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de luna noua si pentru sarbatori, de trei ori pe an, la sarbatoarea Azimelor, la sarbatoarea Saptamânilor si la sarbatoarea Corturilor. 2Cron.23.4 Iata ce veti face. A treia parte din voi, care intra de slujba în ziua Sabatului, preoti si leviti, sa faca paza pragurilor; 2Cron.23.8 Levitii si tot Iuda au împlinit toate poruncile pe care le daduse preotul Iehoiada. Si-au luat fiecare oamenii lui, pe cei ce intrau în slujba si pe cei ce ieseau din slujba în ziua Sabatului; caci preotul Iehoiada nu scutise pe niciuna din cete. 2Cron.31.3 Împaratul a dat o parte din averile lui pentru arderi de tot, pentru arderile de tot de dimineata si de seara si pentru arderile de tot din zilele de Sabat, de luna noua si de sarbatori, cum este scris în Legea Domnului. 2Cron.36.21 ca sa se împlineasca cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, pâna ce tara si-a tinut Sabatele ei si s-a odihnit tot timpul cât a fost pustiita, pâna la împlinirea celor saptezeci de ani. Neem.9.14 Le-ai facut cunoscut Sabatul Tau cel sfânt si le-ai dat prin robul Tau Moise, porunci, învataturi si o Lege. Neem.10.31 sa nu cumparam nimic în ziua Sabatului si în zilele de sarbatoare de la popoarele tarii, care ar aduce de vânzare în ziua Sabatului marfuri sau altceva de cumparat, si sa lasam nelucrat pamântul în anul al saptelea, si sa nu cerem plata niciunei datorii. Neem.10.33 pentru pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pentru darul de mâncare necurmat, pentru arderea de tot necurmata din zilele de Sabat, din zilele de luna noua si din zilele de sarbatori, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele de ispasire pentru Israel si pentru tot ce se face în Casa Dumnezeului nostru. Neem.13.15 Pe vremea aceasta am vazut în Iuda niste oameni calcând la teasc în ziua Sabatului, aducând snopi, încarcând magarii cu vin, struguri si smochine, si cu tot felul de lucruri si aducându-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Si i-am mustrat chiar în ziua când îsi vindeau marfurile. Neem.13.16 Mai erau si niste tirieni, asezati în Ierusalim, care aduceau peste si tot felul de marfuri si le vindeau fiilor lui Iuda în ziua Sabatului si în Ierusalim. Neem.13.17 Am mustrat pe mai marii lui Iuda si le-am zis: Ce înseamna aceasta fapta rea pe care o faceti, pângarind ziua Sabatului? Neem.13.18 Oare n-au lucrat asa parintii vostri, si nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi si peste cetatea aceasta? Si voi aduceti din nou mânia Lui împotriva lui Israel, pângarind Sabatul! Neem.13.19 Apoi am poruncit sa se închida portile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndata ce le va ajunge umbra, si sa nu se deschida decât dupa Sabat. Si am pus câtiva din slujitorii mei la porti sa opreasca intrarea sarcinilor de marfuri în ziua Sabatului. Neem.13.21 I-am mustrat si le-am zis: Pentru ce stati noaptea înaintea zidului? Daca veti mai face înca o data lucrul acesta, voi pune mâna pe voi. Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului. Cine este Dumnezeu conform Bibliei Argumente rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu Fiind inzestrat de Dumnezeu cu ratiune, din cele mai vechi timpuri omul a incercat sa-si explice realitatile in mijlocul carora atrait, ca si pe cele cu care a venit in contact fie si in mod intamplator.Dar el nu s-a multumit sa afle numai cauzele fenomenelor pe care le-a intanlit in viata sa zilnica, deci sa-si explice realitatile lumii inconjuratoare, deoarece setea lui de cunoastere l-a manat sa afle ultima explicatie a lumii in intregimea ei, ca si a vietii.Astfel omul a ajuns la ideea de baza,punandusi astfel intrebarea "CINE ESTE DUMNZEU?". Argumentele rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu nu au taria sau puterea necesara spre a face sa creada sau sa admita existenta lui Dumnezeu pe cei ce, de fapt, nu cred in Dumn ezeu.Desi scolastica medievala socotea la peste cinci mii numarul argumentelor pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu, in epoca moderna numarul lor a scazut vertiginon, iar astazi ele s-au redus la cinci,si anume: -1-argumentul istoric; -2-argumentul cosmologic; -3-argumentul teologic; -4-argumentul moral si -5-argumentul ontologic. Argumentul istoric. Argumentul istoric deduce existenta lui Dumnezeu din universalitatea ideii de Dumnezeu, idee care exista la toate popoarele si in toate timpurile.Daca ideea de Dumnezeu exista pretutindeni, si a existat pretutindenea, este imposibil ca acestei idei sa nu-i corespunda o fiinta care exista in realitate.De astfel, preistoria, istoria, etnografia, etnologia, sociologia si alte stiinte dovedesc fara nici o indoiala ca nu exista si n-a existat niciodata vreun popor care sa nu aiba credinta in Dumnezeu,indiferent de felul in care aceste popoare si l-au reprezentat.In veacul de dinaintea erei noastre, Cicero zicea:,,Nu este nici un popor atat de inapoiat si de salbatic, ca sa nu creada intr-un Dumnezeu chiar daca nu stie ce fel este" Argumentul cosmologic. Argumentul cosmologic,bazandu-se pe principiul cauzalitatii, pleaca in dovedirea existentei lui Dumnezeu de la constatarea ca lumea fiind marginita si contingenta(intamplatoare) in mod necesar, ratiunea omeneasca trebuie sa admita existenta unei fiinte absolute, vesnice, care este ultima cauza, necauzata de nimeni si de nimic, a intregii existente. Argumentul cosmologic este cel mai vechi argument, fiind cunoscut inca in filozofia greaca.Astfel,Aristotel spune:,,Dumnezeu,Care nu poate fi vazut de nimeni, se vadeste in lucrurile Sale". Dintre toate religiile existente in lume, religia crestina este incontestabil cea mai inalta.Aceasta nu se datoreste evolutiei conceptiei despre Dumnezeu, cum incearca unii sa explice superioritatea crestinismului, ci datorita faptului ca ea este o religie revelata, iar Dumnezeul crestinilor nu este o fiinta plasmuita de imaginatie, ci o realitate cunoscuta prin Revelatie,care, ca fiinta atotperfecta poseda o serie de insusiri prin care se deosebeste intru totul de divinitatile existente in alte religii. Din punct de vedere crestinesc dar in mod special si teologic Dumnezeu este recunoscut in esenta Sa prin doi cai importante de transmitere si anume: -Calea Revelatiei Naturale -Calea Revelatiei Supranaturale. Revelatia Naturala din punct de vedere al cunoasterii lui Dumnezeu il exprima foarte clar psalmistul prin cuvintele:,,Cerurile spun sarirea lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria"(Ps 18,1),iar Sfantul Apostol Pavel spune;,,Pentru ca ceea ce este cunoscut despre Dumnezeu este vadit intre ei,caci Dumnezeu le-a aratat lor.Intr-adevar,insusirile Lui se vad, prin cugetare, din fapturi, de la zidirea lumii..."(Rom 1,19-20) Ceea ce se spune in Sfanta Scriptura sau mai pe scurt Biblia crestina arata simplul fapt ca Dumnezeu este dezvaluit intr-o fire atat de simpla prin faptul ca lumea si intregul univers Il prezinta pe Dumnezeu ca fiind Creator,Proniator,Atottiitor,intr-un cuvant Stapanu Lumii. Revelatia Supranaturala are insa o alta terminologie, una a existentei lui Dumnezeu in stransa legatura cu trimisii Sai pentru implinirea cuvantului si a fagaduintei Divine. Unii oameni isi pun intrebare cum si de ce se manifesta aceasta Revelatie si de ce este mai specila decat toate celelalte? Raspunsul este simplu.Aceasta Revelatie o completeaza pe cea naturala,dandu-i omului posibilitatea de a-L cunoaste pe Dumnezeu mai deplin in lucrarile Sale,dar numai cat ii este necesar omului pentru mantuire, astfel daca ar cumoaste mai mult decat ii este permis Dumnezeu nu ar mai putea aduce lumea la ideea de mantuire si mai ales ereticii cum au fost Arie si Apolinarie ar fi ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu mai poate fi Dumnezeu cu adevarat ci este doar o conspiratie a oamenilor. Unii oameni isi mai pun intrebare 'daca Revelatia Supranaturala este de mai multe feluri?" Adevarat.Aceasta Revelatie Supranaturala are doua forme de transmitere si anume: -poate fi externa atunci cand vine direct de la Dumnezeu sau este facut cunoscut cuvantul Sau prin alesii sau trimisii Sai,cum ar fii:ingerii,proorocii,sau profetii,toate acestea fiind insotite de alte atribute Dumnezeiesti,si anume minunile. -si de asemenea mai poate fi si interna atunci cand in sufletul celui caruia i se adreseaza Dumnezeu,se produce o iluminare, un sentiment de impartasire a cunostintei,dar mai ales o iubire suprema ce poate oferii la randul ei iubire intregii lumi. Este regretabil faptul ca Sfantul Prooroc Moise nu a putut trai pana in zilele noastre in asa fel incat sa ne descrie Suprematia Lui Dumnezeu si mai ales faptul cum Dumnezeu si-a aratat spatele acestuia.Dar oare daca in era si secolele noaste din secolul19 incoace ar mai fi existat mari prooroci printre noi,oare Dumnezeu si-ar mai fi aratat spatele inca o data? Raspunsul este NU! prin simplul fapt ca daca ar mai fi existat prooroci sau profeti care sa-l faca cunoscut pe Dumneze societate noastra de astazi si mai ales tinerii iar fii luat pe acesti in suradere si cel mai rau caz ar fi putut avea moarte martirica cu totii ceea ce ar fii putut duce la simplul fapt ca nu exista intrebarea din respectivul subiect "CINE ESTE DUMNEZEU?". Aici vreau sa revenim din nou la intrebarea <<Cine este Dumnezeu?>> Raspunsul este simplu.Pe langa toate celelalte cunoasteri ale lui Dumnezeu, El Este şi iubire absoluta si avem textul de la Ioan3-16"Ca atat de mult a iubit Dumnezeu nlmea încat a dat unicul Sau Fiu,ca oricine crede in el sa nu moara ci sa aiba viata vesnica" Pornind astfel de la intrebarea "Cine este Dumnezeu?"ajungem astfel la ideea ca Dumnezeu este Atotprezent dar si la ideea ca El este fiinta absoluta,cu atat mai mult ca am aflat in textele anterioare. Un raspuns direct la intrebarea ``Cine este Dumnezeu?``este acela ca Dumnezeueste in primul rand este"Iubire","Atotintelepciune",este "Atotputernic","Atotiertator","Atotstiitor", si mai mult este inconjurat de o multime de atribute.De accea mai putem spune ca Dumnezeu este insusi Mantuitor. Prin constatare logica,Dumnezeu este intreit in Persoane:Tatal,Fiul si Duhul Sfant. Prin falptu ca il cunoastem pe Dumnezeu ca fiind intreit in Persoane Treimice, astfel ajungem la rangul de "Iubire Intra-Trinitara",adica a Tatalui inpreuna Fiul si cu Duhul Sfant.Asadar prin inrebarea repetata 'Cine este Dumnezeu?",ajungem unica forma de explicatie ca noi traim prin El. Dumnezeu este Duh si Adevar, deoarece in Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, in capitolele 21-22 se spun despre Dumnezeu urmatoarele:(21-3)-,,Si am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iata, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii si El va salasui cu ei si ei vor fi poporul Lui si insusi Dumnezeu va fi ei";(21-6)-"Eu sunt Alfa si Omega,inceputul si sfarsitul" Descoperirea sau Revelatia dumnezeiasca este comoara de adevaruri pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor, pentru ca acestia, cunoscandu-L pe El, voia Lui si lucrarea Lui, sa-L cinsteasca dupa vrednicie, sa-I implineasca voia si prin aceasta sa se mantuiasca. Ce dovedeste din partea lui Dumnezeu aceasta Descoperire? Descoperirea dumnezeiasca dovedeste marea iubire a lui Dumnezeu fata de oameni. Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8), iubire nesfarsita, un ocean de iubire, cum zic Sfintii Parinti. Prin ea Dumnezeu revarsa lumina si caldura Lui, cea mai presus de fire, asupra intregii fapturi si o ajuta sa se impartaseasca cat mai deplin de puterea cea de sus si de adevarul cel mantuitor. Descoperirea lui Dumnezeu e insasi aceasta lumina ce ni s-a dat din nesfarsita Lui iubire fata de noi. Dumnezeu a dat Descoperirea Sa pentru toti oamenii? Descoperirea dumnezeiasca a fost data pentru toti oamenii, pentru ca toti au nevoie de mantuire, dar, intrucat nu toti erau vrednici de a primi Descoperirea direct de la Dumnezeu, ea a fost incredintata anumitor oameni alesi, care la randul lor s-o vesteasca celor ce doresc a o primi. De ce nu toti oamenii pot primi Descoperirea direct de la Dumnezeu? Pentru nevrednicia pricinuita de necuratia sufletului si a trupului lor, in urma caderii in pacat a protoparintilor nostri. Care au fost vestitorii Descoperirii dumnezeiesti? Oamenii alesi de Dumnezeu in acest scop au fost patriarhii, Moise, dreptii si proorocii, care au primit si au vestit cuvantul lui Dumnezeu in sanul poporului evreu. Aceasta Descoperire a fost adusa oamenilor in chip deplin de insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, Lumina cea adevarata, care lumineaza pe tot omul ce vine in lume (Ioan 1, 9). Mantuitorul a raspandit in lume Descoperirea dumnezeiasca prin Sfintii Sai Apostoli si Ucenici, in Biserica intemeiata de El si intrata in istorie la Cincizecime. Da, este posibil. S-a sustinut, totusi, de catre unii intelepti pagani si de catre unii eretici, ca Dumnezeu nu Se putea descoperi oamenilor. intai, pentru ca Dumnezeu cel nesfarsit, cel nematerial, cel neschimbator si cel vesnic nu S-ar fi putut apropia si nu ar fi avut deci cum sa fie cunoscut de catre ceea ce este marginit, trupesc, schimbator si trecator. In al doilea rand, daca Dumnezeu S-ar fi apropiat de fiintele muritoare, aceste fiinte slabe si neajutorate nu ar fi reusit sa cuprinda si sa inteleaga Descoperirea care li se facea. Acei pagani si eretici judecau asa, pentru ca ei socoteau pe Dumnezeu ca o putere nepersonala, lipsita de viata si mai ales de iubire. Pentru noi, crestinii, nu sunt asemenea oprelisti, fiindca, dupa invatatura Bisericii, Dumnezeu este o fiinta personala, care poate avea legaturi cu alte persoane, si, deci, si cu oamenii. Sfanta Scriptura insasi ne invata ca Dumnezeu a tinut, din cele mai indepartate timpuri, mereu legatura cu oamenii, adica dandu-le Descoperirea Sa: in multe induri si in multe chipuri odinioara Dumnezeu graind parintilor prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma a grait noua intru Fiul (Evr. 1,1). Ca izvor al vietii si al iubirii, Dumnezeu Se apleaca si Se descopera continuu oamenilor. El nu e niciodata prea sus sau prea departe, pentru ca El salasluieste si in inimile noastre. Descoperirea dumnezeiasca priveste pe oameni si ei pot s-o primeasca. Ei sunt chipul si asemanarea lui Dumnezeu si, prin aceasta, indreptatiti la cinstea descoperirilor de sus. Aceasta cinste a mers pana acolo incat Descoperirea deplina adusa de Fiul lui Dumnezeu pe pamant s-a facut prin intruparea Sa in om. Credinciosul poate primi Descoperirea dumnezeiasca, apoi, si pentru ca el insusi e mistuit de dorul fierbinte dupa Dumnezeu. Psalmistul lamureste aceasta zicand: In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Insetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; cand voi veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu? (Ps. 41, 1-2). Un scriitor bisericesc arata astfel suspinul inimii sale dupa Dumnezeu: «Ca ne-ai facut spre a Te cauta si nelinistit este sufletul nostru pana nu se va odihni intru Tine».1 (Fer. Augustin, Marturisiri, I, 1, Migne, P. L., XXXII, col. 661) Ca fiinta inzestrata cu minte, intrucat este creat dupa chipul lui Dumnezeu», cum am spus, omul poate primi adevaruri din partea lui Dumnezeu. Acesta, in nesfarsita Sa intelepciune, usureaza caile de intelegere a adevarurilor date, in cei care s-au facut vrednici de El printr-o viata aleasa si au primit harul Duhului Sfant. De ce are o autoritate mai mare Descoperirea dumnezeiasca decat mintea omeneasca in lucrarea mantuirii? Pentru ca Descoperirea dumnezeiasca nu greseste si nu inseala niciodata, fiind garantata de Dumnezeu insusi, Care e Adevarul (Ioan 14, 6), de nesfarsita Lui intelepciune si de implinirea pana astazi a atatora dintre cele vestite de aceasta Descoperire. Mintea omeneasca poate intelege unele dintre cele cuprinse in Descoperirea dumnezeiasca, dar ea nu poate patrunde toata aceasta Descoperire. Pentru ca mintea noastra sa fie intru totul de aceeasi parere cu Descoperirea de sus, ar trebui sa cunoastem pe Dumnezeu in fiinta Sa. Dar cum fiinta lui Dumnezeu nu poate fi cunoscuta pentru ca mijloacele firesti pe care mintea noastra ni le pune la indemana nu ajuta la acest lucru, noi punem toata increderea in adevarurile Descoperirii, care ne fac cunoscut pe Dumnezeu prin predicarea sau vestirea cuvantului despre El.2 (Tertulian, Contra lui Marcion, 1 18, Migne, P.L II. col. 226) Descoperirea dumnezeiasca e vrednica de a fi primita de mintea noastra. Daca mintea isi pune increderea in fagaduiala unui om serios si vrednic de lauda, despre care stim sigur ca nu ne inseala, de ce sa nu dam aceeasi crezare cuvintelor lui Dumnezeu insusi?3 (Sf. Ciprian, Despre moarte, 6, Migne, P. L. IV col. 586) «Nu e mai cuminte, zice Origen, sa dam mai multa crezare lui Dumnezeu?»4 (Origen Contra lui Cels, I, 11, Migne, P. G., XI, col. 676) De asemenea, Sfantul Ioan Gura de Aur ne indeamna sa ne incredem totdeauna in Dumnezeu, chiar atunci cand cuvantul Lui pare a fi impotriva felului nostru de a judeca si de a vedea. Judecata si vederea noastra se pot insela; cuvantul Lui, niciodata. Privita in izvorul ei, care e Dumnezeu, Descoperirea dumnezeiasca e una singura. Daca, insa, tinem seama de caile folosite pentru a ajunge pana la noi, Descoperirea este de doua feluri: intai, Descoperirea data pe calea firii; si al doilea, Descoperirea data pe calea mai presus de fire, adica pe calea supranaturala. Aceasta din urma nu poate fi primita fara ajutorul lui Dumnezeu, dat celui credincios. Ce se intelege prin Descoperirea pe calea firii? Prin Descoperirea pe calea firii, numita si Revelatia naturala, se intelege comoara de invataturi pe care natura si firea omeneasca ni le dezvaluie despre existenta si unele insusiri ale lui Dumnezeu. Natura in mijlocul careia traim ne spune ca este Cineva care a facut-o. Mintea ne spune ca zidirea trebuie sa aiba un Ziditor, pentru ca nu poate fi ceva pricinuit fara un pricinuitor. Ordinea si frumusetea desavarsita a alcatuirii lumii oglindesc lucrarea unui Facator atotputernic, prea intelept si prea iubitor. Intreaga fire ne graieste despre Dumnezeu, dupa cuvantul Psalmistului: Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria.Ziua zilei spune cuvant si noaptea noptii vesteste stiinta. Nu sunt graiuri, nici cuvinte ale caror glasuri sa nu se auda. In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii cuvintele lor (Ps. 18, 1-4). Intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei spune Sfantul Atanasie.5 (Sf. Atanasie, Contra Grecilor, Migne, P. G., XXV, col. 68) Chiar daca unele popoare se inchina la pietre si la lemne, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele.6 (Fer. Ieronim, Comentar la Psalm 95; Anecdota Meredsolana 3, 2, 137) «intreaba lumea, podoaba cerului, si vezi daca nu-ti raspund dupa intelegerea lor: Dumnezeu ne-a facut. Lucrurile acestea le-au cercetat si nobilii filozofi si din arta au cunoscut pe artist.7 (Fer. Augustin, Cuvantari 141, 2, 2, Migne, P. L., XXXVIII, col. 776)Sfantul Apostol Pavel intareste si adanceste cuvantul Psalmistului: Cele nevazute ale lui (Dumnezeu) de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare (Rom. 1, 20). Ce se intelege prin Descoperirea pe calea mai presus de fire sau pe calea supranaturala? Se intelege Descoperirea randuita si data de Dumnezeu prin anumiti oameni alesi (in Vechiul Testament) si mai apoi prin insusi Fiul Sau intrupat (in Noul Testament). Prin Descoperirea firii ne ridicam numai la adevarul ca exista Dumnezeu si la cateva dintre insusirile Lui. Daca ne-am margini la aceasta Descoperire, nu ne-am deosebi de paganii inaintati ai vremurilor vechi, si mai ales ne-am lipsi de bucuriile si fericirea pe care ni le-a adus Descoperirea pe calea supranaturala. Aceasta din urma ne face crestini, pe cand cealalta, marginita numai la cugetare, ne tine doar la portile crestinismului. Descoperirea sau Revelatia supranaturala nu poate fi primita si inteleasa decat de omul credincios, adica prin credinta. Ea a fost data uneori prin anumite semne minunate, pe care omul le cunoaste prin simturi; de pilda aratarea lui Dumnezeu catre Avraam, sub chipul a trei barbati, la stejarul lui Mamvri (Fac. 18, 1-2), sau aratarea Mantuitorului dupa inviere catre ucenicii Sai (Ioan 20,19-31). Avem aci o Descoperire din afara. Dar, de cele mai multe ori, Descoperirea pe calea supranaturala e data sufletului omenesc printr-o luminare deosebita, pe care acesta n-ar fi putut-o castiga numai prin puterea cugetarii sale. Aceasta luminare a sufletului si inzestrare a lui cu puterea de a primi anu-mite adevaruri ale Descoperirii dumnezeiesti este insuflarea sau inspiratia dumnezeiasca. Avem aici o Descoperire care se face numai sufletului si prin suflet si pe care o putem numi duhovniceasca sau dinlauntru. Sfanta Scriptura spune chiar si in Vechiul Testament, in multe locuri (les. 4,12; II Regi 23, 2; Isaia 6, 1-8; 8,1; Avacum 2, 2 etc.), ca Dumnezeu este Acela care a grait prin gura proorocilor. Sfantul Apostol Pavel rezuma astfel istoria si felurimea acestei Descoperiri: Dupa ce Dumnezeu odinioara in multe randuri si in multe chipuri a grait parintilor nostri prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul (Evr. 1, 1-2). Descoperirea prin semne minunate, controlate de simturi si prin insuflarea Duhului Sfant are autoritate hotaratoare pentru viata religioasa si pentru mantuire. Numai prin aceasta Descoperire omul are cunoasterea celor duhovnicesti si poate deveni duhovnicesc. Cand s-a dat oamenilor Descoperirea supranaturală? Aceasta Descoperire s-a dat de la facerea primilor oameni, in rai, pana la venirea Mantuitorului, care a incununat si a desavarsit Descoperirea. Aceasta lunga durata-5508 ani-se poate imparti in trei parti: Cea dintai se intinde de la facerea primilor oameni, pana la darea Legii Vechiului Testament. Aceasta prima parte se imparte la randu-i in doua: 1) de la facerea primilor oameni pana la caderea in pacat; 2) dupa caderea in pacat. Descoperirea se infatiseaza potrivit starii omului din aceste doua rastimpuri. In rai, omul s-a bucurat de o Descoperire directa din partea lui Dumnezeu, Care-i vorbea personal. Dumnezeu il povatuia si-l conducea direct, il invata despre Sine, despre legatura Sa cu omul si rostul acestuia in lume si petrecea impreuna cu acest om. Partea a doua a Descoperirii incepe odata cu darea Legii Vechiului Testament; ea cuprinde toate veacurile-aproape 14-calauzite de legea lui Moise si de prooroci si se incheie odata cu venirea Mantuitorului. Aceasta parte a Descoperirii nu e deplina, ci pregatitoare pentru Descoperirea cea deplina. Sfantul Apostol Pavel o numeste calauza catre Hristos (Gal. 3, 24). Partea a treia a Descoperirii este aceea a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1, 17). Ea incepe odata cu venirea Mantuitorului si se incheie cu ultima scriere a Noului Testament. Ne gasim pe treapta cea mai inalta a Descoperirii dumnezeiesti facute in persoana insasi a Mantuitorului, Care ne da deplina cunoastere despre Dumnezeu, ca Acela Care este insusi Fiul lui Dumnezeu (Matei 11, 27; Ioan 17, 6). Sfantul Apostol Pavel spune aceasta in chip hotarat: in zilele acestea mai de pe urma (Dumnezeu) a grait noua intru Fiul (Evr. 1, 2), si tot el o lamureste, aratandu-i si scopul: Facandu-ne cunoscuta taina voii Sale dupa buna Lui socotinta, astfel cum hotarase la Sine mai inainte, spre iconomia plinirii vremilor, ca toate sa fie iarasi unite in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant toate intru El (Efes. 1, 9-10). De unde stim ca Iisus Hristos este desavarsirea si plinirea Descoperirii? Din Sfanta Scriptura, din implinirea intocmai a proorociilor Vechiului Testament si din istoria Bisericii Crestine. In adevar, Sfantul Apostol Pavel precizeaza: Iar cand a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau Cel nascut din femeie, nascut sub lege, ca pe cei de sub lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea (Gal. 4, 4-5). Sfintele Evanghelii si intreg Noul Testament intaresc intru totul adevarul ca Iisus Hristos e Fiul lui Dumnezeu intrupat si plinitorul Descoperirii dumnezeiesti. Proorociile Vechiului Testament privitoare la Mesia, la Rascumparatorul, la Fiul lui Dumnezeu, s-au implinit intocmai in persoana lui Iisus Hristos. Sfintii Evanghelisti si Sfantul Apostol Pavel citeaza, adesea in amanunt, proorociile ce s-au implinit in persoana Mantuitorului. Proorocul Isaia-supranumit si Evanghelistul Vechiului Testament-vorbeste pe larg de nasterea si mai ales de patimile, moartea si proslavirea lui Mesia (Isaia 7 si 63). Toata aceasta proorocie s-a implinit intocmai in faptele si viata lui Iisus Hristos, asa cum sunt infatisate de Noul Testament (Matei 1, 21; Luca 1, 31 s. u.; 1 Cor. 15, 3; I Petru 2, 24; Matei 26, 62; Fapte 8, 32; I Ioan 3, 5 etc.). Documentele crestine, pagane si iudaice din veacurile 1 si II sustin, fara deosebire, ca Iisus Hristos ca Dumnezeu Om este o persoana istorica sub imparatii August si Tiberiu si a suferit moartea sub Pontiu Pilat. Aceleasi documente, afara de cele iudaice, constata ca nici o alta persoana purtand acelasi nume, sau alt nume, nu a avut rolul si faptele lui Iisus Hristos. Marile infaptuiri ale Bisericii adeveresc si ele Dumnezeirea intemeietorului ei.
- Lupta Vietii Tale cu Pacatul
- THE LAW ALL LANGUAGES
- STIL DE VIATA SANATOS
- Vindecare Naturista
- Stil de Viata Cauzele Bolilor
- Legile Universului Aplica
- Secretul Vietii Implinite
- Marea Lupta pentru Inchinare
- SFARSITUL PACATULUI
- SEMNUL FIAREI 666
- Crestini Adevarati Prin Fapte
- Cum scapi de Fortele Negative
- Idolii Personali si Pocainta
- Istoria Mantuirii Omului
- Invataturi Biblice Aplica
- Studii Biblice
- FILME
- BIBLIA AUDIO
- Profetii Actuale RAUL LUMII
- Puterea Secreta a Apei