Create your own banner at mybannermaker.com!
< Create your own banner at mybannermaker.com!
<

Invataturi Biblice Cursul 1 Despre existenţa lui Dumnezeu Câte lucruri de necrezut mai trebuie să creadă necredincioşii, pentru a putea fi necredincioşi! Blaise Pascal 1. Unde putem găsi dovezi elocvente şi de netăgăduit ale existenţei lui Dumnezeu? În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. (Romani 1:20). Toate lucrurile minunate din natură vorbesc fără cuvinte, dar cu multă convingere despre minunatul Creator, iar ochiul care le priveşte cu băgare de seamă nu poate să nu rămână impresionat de puterea, înţelepciunea şi gustul rafinat al Celui care se află în spatele capodoperei creaţiunii. 2. Cum Îl vesteşte creaţiunea pe Dumnezeu? Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit; dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. (Psalmii 19:1-4). De la bolta înstelată sau soarele cu razele sale binefăcătoare şi până la succesiunea zilelor, anotimpurilor şi anilor cu precizia lor astronomică, toate proclamă până la marginile pământului slava acelui Dumnezeu care le-a creat şi le menţine în mişcarea lor ordonată. Din moment ce după mai multe sute de ani de progres şi dezvoltare oamenii nu reuşesc să păstreze o ordine şi precizie cât de cât asemănătoare în traficul vehiculelor create de ei, deşi acesta este controlat de persoane cu înaltă calificare şi cu ajutorul a multă aparatură sofisticată, ar fi aberant şi de neimaginat să credem că mişcarea ordonată şi cu exactitate impresionantă a corpurilor cereşti în univers, fiecare pe traiectoria lui, să fie rodul simplei coincidenţe. Ca să nu mai vorbim despre energia inepuizabilă şi gratuită care le propulsează 3. Cum vorbesc proporţiile şi măsurile optime ale creaţiunii despre Creator? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului? (Isaia 40:21 ultima parte).Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? (Iov 38:4,5). Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu cumpăna? (Isaia 40:12). Unul dintre cele mai uimitoare lucruri pentru oamenii de ştiinţă îl constituie măsurile, adică valorile optime pe care le au diferiţi parametri ai planetei noastre (diametrul, gradul de înclinaţie al axei, viteza de rotaţie, distanţa faţă de soare, compoziţia chimică a aerului etc.) care constituie o combinaţie unică propice vieţii pe pământ, în timp ce variaţia unui singur parametru ar face imposibilă viaţa pe Terra. Probabilitatea matematică a coincidenţei tuturor acestor factori în acelaşi timp este egală cu zero, iar încercarea de a susţine aşa ceva cu totul absurdă. Numai prezenţa unei inteligenţe atotputernice poate explica condiţiile de viaţă unice pentru planeta noastră. 4. Care este una dintre cele mai impresionante realizări ale lui Dumnezeu pe care o putem vedea? Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau (Psalmii 139:13-16 p.p.). Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut şi nu noi înşine. (Psalmii 100:3 trad. eng.) Corpul omenesc este o capodoperă a creaţiunii lui Dumnezeu şi vorbeşte, la rândul lui, prin complexitatea şi perfecţiunea structurii sale, despre inegalabilul său Creator. Faptul că toţi savanţii la un loc nu sunt capabili să creeze nici măcar un rinichi (ca să nu mai vorbim de imposibilitatea creării unui întreg organism), deşi au modelul gata proiectat, şi este nevoie să se recurgă încă la transplanturi ar putea fi un bun exemplu al diferenţei dintre ştiinţa omenească şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Nu se poate accepta ideea că şansa oarbă poate produce un organism din care toată inteligenţa omenească cumulată nu poate reproduce nici chiar o picătură de sânge, cu atât mai puin un organ. 5. Cum putem identifica chiar în adâncul fiinţei noastre mărturii despre existenţa lui Dumnezeu? Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. (Eclesiastul 3:11). Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege, şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. (Romani 2:14,15). Gândul veşniciei, aspiraţia spre nemurire şi ideea de Dumnezeu şi religie, existente ca o caracteristică comună la toate popoarele din toate timpurile dau mărturie despre faptul că acestea sunt sădite în om de către Însuşi Dumnezeu. Glasul conştiinţei, de asemenea şi capacitatea de a face distincţia între bine şi rău sunt caracteristici proprii omului, care nu pot fi explicate convingător în vreun alt mod, decât prin faptul că Dumnezeu a înzestrat omul cu această dimensiune morală care-l deosebeşte de toate celelalte creaturi. 6. Ce mesaj ne transmite perfecţiunea ce se regăseşte în toate lucrurile create de Dumnezeu? Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El. (Eclesiastul 3:14). Spre deosebire de toate realizările omeneşti, care sunt într-o permanentă nevoie de îmbunătăţire şi care o dată cu trecerea vremii devin perimate şi depăşite de altele care le iau locul, creaţiunea lui Dumnezeu este desăvârşită şi în consecinţă nu necesită îmbunătăţiri, completări sau versiuni noi fiindcă la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut. 7. Cum se explică faptul că lucrurile create de El dăinuiesc încă? Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute! (Apocalipsa 4:11). Dumnezeu nu este doar Creatorul Universului, ci şi Acela care îl păstrează în fiinţă şi în perfectă stare de funcţionare. Aşa se face că, spre deosebire de realizările umane care după o vreme se defectează şi sunt scoase din uz, Universul dăinuieşte din timpuri neimaginabile fără a se defecta sau a necesita piese de schimb. 8. Cum îi consideră Dumnezeu pe aceia care în ciuda tuturor dovezilor ce li se oferă la tot pasul, se încăpăţânează să-I tăgăduiască existenţa? Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu! (Psalmii 14:1). Persistenţa încăpăţânată a unor oameni de a tăgădui existenţa lui Dumnezeu în ciuda dovezilor de netăgăduit, care vorbesc incontestabil în favoarea acesteia, îi face să fie priviţi de Dumnezeu mai degrabă ca nişte nebuni, decât ca nişte fiinţe raţionale. 9. Ce nu reuşesc oamenii printr-o asemenea gândire? Aşa că nu se pot dezvinovăţi (Romani 1:20). Politica struţului, care bagă capul în nisip crezând că astfel nu va fi văzut, nu dă rezultate nici în cazul oamenilor. Chiar susţinând inexistenţa lui Dumnezeu, sperând ca astfel să scape de răspunderea pe care o au înaintea Lui, ei nu pot anula prin aceasta existenţa Lui şi nici responsabilitatea lor care derivă din aceasta. 10. Care sunt rezultatele tăgăduirii de Dumnezeu? Fiindcă măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit de aceea Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire (Romani 1:21,22,24,28,29 p.p.). Nici una din teoriile ateiste n-a reuşit să facă lumea mai bună şi pe oameni mai fericiţi, ci, dimpotrivă, a condus la haos, anarhie şi nenorocire cumplită, aşa încât oamenii au ajuns să exclame înspăimântaţi, ca în timpul Revoluţiei Franceze că dacă Dumnezeu nu există, trebuie să-L inventăm fiindcă altfel întreaga societate omenească s-ar fi dus de râpă, odată cu năruirea tuturor valorilor morale legate nemijlocit de existenţa lui Dumnezeu şi care făceau posibilă convieţuirea decentă în societate. Cursul 2 Biblia este adevărată 1. Care este sursa şi utilitatea Sfintei Scripturi, conform propriilor sale afirmaţii? Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16,17). Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt. (2 Petru 1:21). Duhul Domnului vorbeşte prin mine, şi cuvântul Lui este pe limba mea. (2 Samuel 23:2). 2. Cu ce scop au fost date omului Sfintele Scripturi? Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau scripturile, să avem nădejde. (Romani 15:4 ultima parte). Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea. (Psalmii 119:105). 3. Care este finalitatea învăţăturii conţinute în Sfintele Scripturi? Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. (2 Timotei 3:15). 4. Care sunt câteva dintre elementele care disting Biblia dintre toate cărţile lumii, conferindu-i unicitate absolută? a. Biblia este mai veche decât majoritatea cărţilor omenirii (unii dintre cei care au scris-o au trăit cu peste 3000 de ani în urmă) b. Deşi a fost scrisă cu multe sute i chiar mii de ani în urmă, ea este totuşi de aceeaşi actualitate şi prospeţime pentru cititorul zilelor noastre. c. Biblia este cea mai răspândită carte, fiind bestsellerul de necontestat al lumii literare, fiind tradusă în peste 1700 de limbi şi dialecte. Ediţiile complete ale unor celebrităţi ca Shakespeare sau Goethe sunt infim de mici în comparaţie cu ea, ca să nu mai vorbim de operele ce au apărut în antichitate şi care mai prezintă interes doar pentru arheologi şi istorici. d. Biblia este o carte vrednică de încredere din punct de vedere istoric afirmaţiile ei, chiar i cele care păreau incredibile la un moment dat, fiind confirmate ulterior de descoperirile arheologice. e. Biblia a supravieţuit miraculos prin timp textul păstrându-se cu cea mai mare acurateţe, deşi a fost cea mai combătută carte a omenirii, posesia ei fiind aspru pedepsită adesea chiar cu moartea. f. Are un caracter unitar, deşi a fost scrisă de peste 30 de autori diferiţi, care proveneau din cele mai diverse pături sociale, fiecare dintre ei având aceeaşi temă centrală mântuirea omenirii. g. Această carte este cel mai bine atestată documentar, incomparabil mai mult decât orice carte din vremea ei. h. Conţinutul ei a transformat în bine multe vieţi, cum nici o altă carte nu a putut face, ceea ce mărturiseşte despre caracterul ei divin şi despre puterea ei transformatoare. i. Ea conţine profeţii ale unor evenimente, care s-au împlinit literal ulterior, în decursul istoriei. (succesiunea imperiilor mondiale prezentată în Daniel, cap. 2, profeţii referitoare la Mesia, la căderea Ierusalimului etc.) j. Afirmaţii biblice aproape incredibile la vremea când au fost făcute, au fost ulterior confirmate de descoperirile ştiinţei: Pământul nu are nici un punct de sprijin, ci pluteşte în spaţiu: El întinde miazănoaptea asupra golului şi spânzură pământul pe nimic. (Iov 26:7). Pământul este rotund, având formă de glob: jucând pe rotocolul pământului Său (Proverbele 8:31). El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui. (Isaia 40:22). Într-un timp când lumea civilizată nu ştia nimic despre existenţa Americii, profetul lui Dumnezeu spunea că pe planeta noastră proporţia apă-uscat este de 2:1: Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? (Isaia 40:12). 5. Cum este structurată Biblia? Sfânta Scriptură este un tot unitar, format din 66 de cărţi, împărţite în două Testamente, după cum urmează: Vechiul Testament, care cuprinde 39 de cărţi (Luca 24:44, Legea lui Moise, Profei, Psalmi), şi Noul Testament, care cuprinde 27 de cărţi Pentru uşurarea citirii şi referirii la anumite pasaje, fiecare dintre aceste cărţi este împărţită în capitole, iar capitolele în versete. 6. Cu cine se identifică mesajul biblic şi cine se află în centrul acestuia? cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17). Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine (Ioan 5:39). [Isus Hristos]. 7. Care este valabilitatea Sfintelor Scripturi? iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac. (Isaia 40:8). Cerul i pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Matei 24:35). 8. Cât de mare este puterea şi efectul Sfintelor Scripturi? Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face (Evrei 4:12,13). 9. Cât de vrednic de crezare este Cuvântul lui Dumnezeu şi cum ar trebui să ne raportăm noi la el? Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată; deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. (1 Ioan 1:1-3). Apostolii au mărturisit cu vieile lor veridicitatea celor spuse de ei. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. (Ps. 119:11). 10. În ce proporţie este Scriptura inspirată? Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:16,17). Cursul 3 Dumnezeu Tatăl 1. Cum descrie Biblia unicitatea lui Dumnezeu Tatăl? totuşi, pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi (1 Corinteni 8:6). A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin. (1 Timotei 1:17). 2. De când există Dumnezeu Tatăl? Înainte ca să se fi născut munţii, şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu! (Psalmii 90:2). Scaunul Tău de domnie este aşezat din vremuri străvechi; Tu eşti din veşnicie! (Psalmul 93:2). 3. Câtă vreme va exista El? Tu, ai cărui ani ţin veşnic! Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămânea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba. Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi. (Psalmii 102:24-27). 4. Care sunt câteva dintre atributele lui Dumnezeu? Dumnezeu este atotştiutor: căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile. (1 Ioan 3:20). Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua şi întunericul ca lumina. (Psalmii 139:1-4,12). Eu sunt Dumnezeu şi nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: Hotărârile Mele vor rămânea în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea. (Isaia 46:9,10). Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face. (Evrei 4:13). Dumnezeu este atotputernic: Când a fost Avraam în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: Eu sunt Dumnezeul Cel atotputernic. Umblă înaintea Mea, fii fără prihană. (Geneza 17:1). Ah, Doamne, Dumnezeule, iată Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta! (Ieremia 32:17). Căci El zice şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă. (Psalmii 33:9). dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. (Matei 19:26). Dumnezeu este sfânt: Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt! (Psalmii 99:9). Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru. (Leviticul 19:2). Dumnezeu este absolut drept: Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept. (Isaia 30:18). Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este. (Isaia 45:21). Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge. (Iov 37:23). Dumnezeu este plin de milă: Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat (Exodul 34:6,7). Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare. (Psalmii 116:5). Dumnezeu este iubire: Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:8,16). Dumnezeu este sursa vieţii: Căci după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. (Ioan 5:26). El este Cel care a creat şi care susţine toate lucrurile din Univers: Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute. (Apocalipsa 4:11). 5. Care este relaţia noastră cu Dumnezeu? Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui (Psalmii 100:3). Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul şi Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale. (Isaia 64:8). 6. Cât de mult ne iubeşte Dumnezeu? Domnul mi Se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea. (Ieremia 31:3). Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3:16). 7. Cât de importantă este cunoaşterea de Dumnezeu? Şi viaţa veşnică este aceasta: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17:3). 8. Cum Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu? Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. (Romani 1:19,20). nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. (Matei 11:27). Isus a răspuns: Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu. (Ioan 8:19). Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut. Doamne i-a zis Filip, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns. Isus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? (Ioan 14:6-10). 9. Care este relaţia dintre Dumnezeu Tatăl şi Domnul Isus Hristos? Eu şi Tatăl una suntem. (Ioan 10:30). Da, El va zidi Templul Domnului şi va purta podoabă împărătească, va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie şi o desăvârşită unire va domni între ei amândoi. (Zaharia 6:13). 10. Cât de profund este implicat Dumnezeu în planul de mântuire? că adică Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor (2 Corinteni 5:19). Cursul 4 Isus Hristos 1. Cum mai sunt numiţi îngerii lui Dumnezeu, care populează Universul? Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. (Iov 1:6). atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie. (Iov 38:7). 2. Cum este numit în Biblie Isus Hristos? Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. (1 Ioan 1:3). De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea. (Matei 3:16,17). Îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămânea însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. (Luca 1:30-33). 3. Este Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu în sensul larg al cuvântului, ca şi toţi ceilalţi îngeri ai lui Dumnezeu, sau este El Fiul lui Dumnezeu în sensul strict al cuvântului, deosebit prin natură şi statut de toţi ceilalţi fii ai lui Dumnezeu? Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16). După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte, ajungând cu atât mai pe sus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut? Şi iarăşi: Eu Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu? Şi despre îngeri zice: Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui; pe când Fiului I-a zis: Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie mai pe sus decât tovarăşii Tăi. Şi iarăşi: La început,Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi. (Evrei 1:1-12). 4. Care este elementul care, mai presus de toate celelalte, Îl deosebeşte pe Hristos de toate fiinţele create? Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. (Isaia 9:6). Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut? Şi când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!pe când Fiului I-a zis: Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci. (Evrei 1:5,6,8). El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. (Coloseni 1:15). 5. Cum s-a manifestat şi se manifestă dumnezeirea lui Hristos? Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El. (Coloseni 1:16,17). La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (Ioan 1:1-4). 6. Ce alt atribut divin posedă Hristos? Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. (Ioan 5:26). În adevăr, după cum Tatăl înviază morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă cui vrea. (Ioan 5:21). 7. Cum manifestă Hristos atributul divin al omniscienţei (atotştiinţei)? Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre nici un om, fiindcă El însuşi ştia ce este în om. (Ioan 2:24,25). Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei, şi le-a zis: Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre? (Marcu 2:8). pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înelepciunii i ale tiinei. (Coloseni 2:2,3). 8. Cum Şi-a dat Isus pe faţă dumnezeirea prin faptul că Şi-a asumat autoritatea divină de a ierta păcatele? Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: Fiule, păcatele îţi sunt iertate! Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor: Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele, decât numai Dumnezeu? Îndată, Isus a cunoscut prin duhul Său că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: Păcatele îţi sunt iertate, ori a zice: Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă? Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ţie îţi poruncesc, a zis El slăbănogului, scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă. Şi îndată slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: Niciodată n-am văzut aşa ceva! (Marcu 2:5-12). Apoi a zis femeii: Iertate îţi sunt păcatele! (Luca 7:48). 9. Ce semnificaţie are faptul că Domnul Isus a acceptat închinarea din partea oamenilor, în timp ce urmaşii Săi şi chiar îngerii s-au ferit să facă aceasta? Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu! (Matei 14:33). Dar iată că le-a întâmpinat Isus, şi le-a zis: Bucuraţi-vă Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat. (Matei 28:9). Cred, Doamne, I-a zis el; şi I s-a închinat. (Ioan 9:38). Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: Scoală-te, şi eu sunt om! (Fapte 10:26). Şi m-am aruncat la picioarele lui, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Apocalipsa 19:10). (Vezi i Apocalipsa 22:9). Pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. (Ioan 5:23). 10. Ce a declarat Isus despre puterea Sa? Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ (Matei 28:18). Cursul 5 Apariţia păcatului şi căderea lui Lucifer 1. Cine stă la originea a tot ceea ce a fost creat în univers? Ah, Doamne, Dumnezeule, iată Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta! (Ieremia 32:17). Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute. (Apocalipsa 4:11). 2. Cum erau toate lucrurile pe care le-a creat Dumnezeu, inclusiv Lucifer şi toţi îngerii? El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârşite (Deuteronomul 32:4). Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El. (Eclesiastul 3:14). Este vrednic de reţinut faptul că tot ce a creat Dumnezeu a fost creat desăvârşit şi că n-a existat nici un defect, nici o eroare de fabricaţie în lucrurile create de El. Aşa după cum spunea versetul anterior, la lucrurile create de El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, cu alte cuvinte, nu ar fi putut fi făcute mai bine. 3. Cum mai sunt numiţi îngerii, heruvimii şi serafimii pe care i-a creat Dumnezeu? atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie. (Iov 38:7). În afară de numele de fii ai lui Dumnezeu, Biblia mai foloseşte şi termenul de stele pentru fiinţele create de Dumnezeu, aşa după cum se poate vedea în versetul anterior şi în altele care vor fi menţionate în acest studiu. 4. Ce problemă a apărut la un moment dat cu Lucifer, una dintre cele mai strălucite fiinţe create şi ce l-a determinat la această atitudine? Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii. (Proverbele 16:18). Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt. (Isaia 14:12-14). Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. (Ezechiel 28:12-17). 5. Care au fost consecinţele acestei atitudini a lui Lucifer şi cine i s-a mai asociat în această răscoală? Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. (Apocalipsa 12:7-9). De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. (Ezechiel 28:17 u.p.). 6. Care a fost amploarea răscoalei i proporţia acelora care s-au unit cu Lucifer în răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu? Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. (Apocalipsa 12:4 p.p.). 7. Cum era pământul unde au fost izgoniţi Lucifer şi îngerii săi? Pământul era pustiu şi gol; şi pe faţa adâncului de ape era întuneric. (Geneza 1:2 p.p.) 8. De ce le-a lăsat Dumnezeu lui Lucifer şi îngerilor posibilitatea de a păcătui şi nu Şi-a folosit puterea infinită pentru a face ca acest lucru să le fie imposibil? pentru că Dumnezeu este dragoste. (1 Ioan 4:8 prima parte). Domnul ne va da şi fericirea. (Psalmii 85:12 prima parte). alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi. (Iosua 24:15). Dumnezeu a creat toate fiinţele din univers ca să fie fericite, şi pentru că fericirea nu poate exista în lipsa libertăţii, El le-a creat ca fiinţe autonome, înzestrate cu libertate de conştiinţă şi de alegere. Numai astfel se puteau ele bucura de o adevărată fericire. În caz contrar, dacă Dumnezeu le-ar fi făcut incapabile de a gândi şi acţiona în mod autonom, El ar fi creat doar nişte banali roboţi, programaţi să-I slujească în mod mecanic, necondiţionat. Însă Dumnezeu este iubire şi El nu poate să accepte decât o ascultare provenită din iubire. Nici chiar noi, oamenii, nu ne îndrăgostim de aparate electrocasnice, oricât de bune şi utile ar fi ele, şi nu putem fi satisfăcuţi sufleteşte de relaţia cu un asemenea obiect, adică de utilizarea lui, ci dorim şi ne bucurăm de existenţa unei persoane libere, care a ales de bună voie să ne iubească deşi, teoretic vorbind, ar fi putut să nu facă această alegere. Este clar că relaţia cu o persoană cu voinţă liberă şi autonomă prezintă un grad de risc mult mai ridicat decât exploatarea unui robot programat să funcţioneze exact aşa cum vrei tu, dar roboţii nu pot fi făcuţi fericiţi, după cum nici ei nu pot ferici pe alţii, motiv pentru care este totuşi preferabilă o relaţie cu o fiinţă liberă, în ciuda riscurilor pe care o asemenea relaţie le implică. Şi Dumnezeu, pentru că dorea fericirea deplină a fiinţelor create de El, Şi-a asumat acest risc, creându-le cu o libertate deplină de alegere şi respectându-le această alegere. 9. De ce nu l-a nimicit Dumnezeu imediat pe Lucifer şi pe îngerii cei răzvrătiţi, înăbuşind astfel răul din faşă, ci i-a lăsat să-şi dezvolte în continuare planurile lor rele? Dar pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire. (Iov 35:15). La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor (Daniel 8:23 prima parte). Întrucât păcatul era ceva absolut nou şi necunoscut în univers, nu toate fiinţele create de Dumnezeu i-au recunoscut de la început natura sa hidoasă şi consecinţele cumplite pe care avea să le atragă după sine. O parte dintre îngeri puteau privi favorabil, sau cel puţin cu neutralitate iniţiativa lui Lucifer şi urmăreau cu atenţie modul cum aveau să evolueze lucrurile, urmând să se decidă ulterior de o parte sau de cealaltă. Dacă în acel moment, câtă vreme intenţiile lui Lucifer nu erau foarte clare pentru toţi, Dumnezeu ar fi intervenit, nimicindu-l pe răzvrătit, mulţi ar fi ajuns să privească aceasta ca pe un act de autoritate arbitrară şi să-L considere pe Dumnezeu un tiran şi un dictator, datorită modului Său de procedare, pe care nu l-ar fi înţeles. Având o astfel de părere greşită despre Dumnezeu, aceşti îngeri, ca fiinţe libere, ar fi putut repeta foarte uşor greşeala lui Lucifer, sau ar fi ajuns să-I servească lui Dumnezeu de frică şi nu din iubire, lucru care ar fi fost inacceptabil pentru Dumnezeu şi în totală opoziţie cu caracterul Său. De aceea a fost nevoie ca Dumnezeu să îngăduie ca răul să se dezvolte i să-şi atingă apogeul, aşa încât toţi să-i poată vedea consecinţele şi să nu mai existe nici o îndoială cu privire la natura lui şi la justeţea eradicării lui, atunci când avea să vină vremea pentru aceasta. 10. Ce calităţi ale lui Dumnezeu sunt scoase în evidenţă de modul Său de procedare cu Lucifer? Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate. (Psalmii 103:8). A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia; cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? (Iov 9:4). La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt. (Iov 12:13). Cursul 6 Creaţiunea 1. Cine şi când a creat planeta noastră? La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. (Geneza 1:1). Înainte ca să se fi născut munii, i înainte ca să se fi făcut pământul i lumea, din venicie în venicie, Tu eti Dumnezeu! (Psalmii 90:2). La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. (Ioan 1:1-3). Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. (Coloseni 1:16). Întreabă dobitoacele i te vor învăa, păsările cerului, i îi vor spune; vorbete pământului i te va învăa i petii mării îi vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? (Iov 12:7-9). 2. Din ce şi cum a fost făcută planeta noastră? Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd. (Evrei 11:3). Căci El zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă. (Psalmii 33:9). Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului i toată otirea lor prin suflarea gurii Lui! (Psalmii 33:6). 3. Cum era planeta noastră când a fost creată? Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. (Geneza 1:2). 4. În cât timp a săvârşit Dumnezeu lucrarea de creaţiune? Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele (Exodul 20:11). 5. Erau acestea zile astronomice sau literale, de 24 de ore, delimitate de o seară şi o dimineaţă, aşa cum le cunoaştem noi? Cum se explică faptul că Dumnezeu a putut realiza atât de mult într-un timp atât de scurt? Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. (Geneza 1:5). La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putină! (Matei 19:26 ultima parte). 6. După ce în primele cinci zile ale creaţiunii Dumnezeu a creat lumina, cerul, uscatul, vegetaţia, aştrii, peştii, păsările, ce a creat El în ziua a şasea? Dumnezeu a zis: Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune. Apoi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ. (Geneza 1:24-28). 7. Cum l-a creat Dumnezeu pe om i care era locuina în care l-a aezat? Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a fost făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2:7). Te laud ca sunt o făptură aa de minunată. (Psalmii 139:14). Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit i a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. (Geneza 2:8). 8. De ce şi cum a fost creată femeia? Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. (Geneza 2:18-24). 9. Care a fost alimentaţia lăsată omului în Eden? Şi Dumnezeu a zis: Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă; aceasta să fie hrana voastră. (Geneza 1:29). 10. Cum era lucrarea de creaie când a încheiat-o Dumnezeu? Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. (Geneza 1:31). La ce face El nu mai este nimic de adăugat i nimic de scăzut. (Eclesiastul 3:14). 11. Ce impact ar trebui să aibă istoria creaiunii asupra noastră? Temei-vă de Dumnezeu i dai-I slavă i închinai-vă celui ce a făcut cerul i pământul, marea i izvoarele apelor. (Apocalipsa 14:7). Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui! Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare mai presus de toţi dumnezeii. El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmi uscatul: veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! (Psalmii 95:1-6). Cursul 7 Sabatul 1. Ce a făcut Dumnezeu în a şaptea zi a săptămânii creaţiunii? În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse. (Geneza 2:2-3). 2. De ce S-a odihnit Dumnezeu la sfârşitul lucrării de creaţiune? Putea El, care este sursa a toată energia, să fi obosit? Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. (Isaia 40:28). Este imposibil ca Dumnezeul cel atotputernic să obosească, fiindcă El nu oboseşte, nici nu osteneşte ci zice şi se face, porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă (Psalmii 33:9). Dar pentru că în ziua a şasea îl crease pe om, care se afla acum într-un mediu cu totul nou şi necunoscut pentru el, Dumnezeu Şi-a luat un timp special pe care să-l petreacă împreună cu copiii Săi proaspăt creaţi şi în care să-i înveţe cu privire la identitatea lor, la originea şi rostul lor şi al întregii creaţiuni. 3. Ce semnificaţie are faptul că Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o? Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie! (1 Cronici 17:27 ultima parte). Binecuvântând acea zi, Dumnezeu o făcea deosebită de celelalte şase şi aceasta pentru viitor, până în veşnicie. Prin sfinţire se înţelege punerea deoparte a unui anumit lucru pentru o folosire sfântă, religioasă (Dicţionarul Webster). Deci, dacă Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, înţelegem că a deosebit-o de celelalte zile şi a pus-o deoparte pentru a fi folosită de atunci înainte în scopuri sfinte. Experiena părtăiei omului cu Creatorul său urma să fie repetată de atunci înainte într-un timp special dedicat pentru aceasta, în ziua a aptea a fiecărei săptămâni. 4. Ce legătură are instituirea Sabatului cu omul? Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat. (Marcu 2:27). Înţelegem de aici că adevăratul motiv pentru care a fost instituit Sabatul era omul. El era destinatarul acestei minunate binecuvântări, iar pentru a-i oferi posibilitatea cultivării unei strânse relaţii cu Creatorul Său, omului i s-a dăruit această zi sfântă, în care, liber de orice alte preocupări lumeşti, să poată să se dedice în special comuniunii cu Creatorul Său. Gestul lui Dumnezeu de a Se odihni în Sabat, a fost unul simbolic, prin care îi dădea omului un exemplu cu privire la modul în care era de dorit a se serba acea zi. Sabatul a fost lăsat pentru binele fizic i spiritual al omului. 5. A fost Sabatul dat doar evreilor, sau omului în general? şi a dat de ştire lui Avram, Evreul. (Geneza 14:13). Avraam, primul om pe care Biblia îl numeşte evreu a trăit la peste 19 secole după creaţiune, iar evrei sunt consideraţi urmaşii acestuia care descindeau din fiul său, Isaac. Deci atunci când Sabatul a fost făcut pentru om nici nu putea fi vorba de evrei, iar Sabatul, după ce a fost binecuvântat şi sfinţit de Dumnezeu, a fost dat omului ca zi sfântă de odihnă şi memorial al puterii creatoare a lui Dumnezeu. Înţelegem de aici că Sabatul nu este o banală sărbătoare evreiască, ci o zi de odihnă sfântă şi binecuvântată, lăsată de Dumnezeu pentru întreaga omenire. 6. Ce realitate era Sabatul menit s-o păstreze vie în minţile oamenilor din toate generaţiile? Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă, închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exodul 20:8-11). Porunca a patra nu era o poruncă nouă, ci adu-i aminte, reamintind practic odihna dată omului la creaţiune. (Geneza 1:5). Sabatul trebuia să păstreze vie în mintea oamenilor din toate generaţiile puterea creatoare a lui Dumnezeu şi autoritatea care derivă din aceasta, şi să-i umple de recunoştinţă pentru faptul că El este Sursa tuturor binecuvântărilor. 7. Ce altă semnificaţie adiţională mai avea Sabatul? Le-am dat şi Sabatele Mele, ca să fie un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care îi sfinţesc. (Ezechiel 20:12). 8. Cum S-a raportat Domnul Isus la Sabat? aşa că Fiul Omului este Domn chiar şi al Sabatului. (Marcu 2:28). 9. Ce îndemn le-a făcut Domnul Isus ucenicilor, referindu-Se la nişte evenimente care aveau să urmeze după moartea, învierea şi înălţarea Lui la cer? Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. (Matei 24:20). Distrugerea Ierusalimului, evenimentul la care se referă în principal acest verset, urma să aibă loc după învierea Mântuitorului, când ucenicii trebuia totuşi să ţină seama de Sabat. 10. Dat fiind caracterul veşnic al Sabatului, când şi unde va continua acesta să fie serbat? Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea zice Domnul aşa va dăinui şi sămânţa voastră şi numele vostru. În fiecare lună nouă şi în fiecare zi de Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea zice Domnul. (Isaia 66:22, 23). 11. Ce biencuvântare este legată de păzirea Sabatului nu ca o povară, ci ca o reală binecuvântare? Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit. (Isaia 58:13, 14). Cursul 8 Căderea în păcat 1. Unde l-a aşezat Dumnezeu pe om la creaţiune şi cu ce scop? Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. (Geneza 2:8,9,15). 2. Care pomi se deosebeau prin natura lor de restul pomilor din grădină? şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Geneza 2:9 ultima parte). 3. Ce era aparte cu privire la pomul cunoştinţei binelui şi răului şi care erau condiţiile legate de acesta? Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. (Geneza 2:16,17). 4. Ce rost avea existenţa acelui pom în grădină? Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti tu şi sămânţa ta (Deuteronomul 30:19). Întrucât Dumnezeu dorea binele suprem al omului, iar acesta nu putea fi fericit decât fiind liber, Dumnezeu l-a creat ca fiinţă suverană, înzestrată cu voinţă autonomă, pe care şi-o putea exercita în orice direcţie dorea, asumându-şi însă responsabilitatea şi consecinţele pentru alegerea făcută. În lipsa libertăţii şi a unei alternative, el nu ar fi putut fi pe deplin împlinit şi ar fi rămas un banal automat obtuz, care şi-ar fi rulat consecvent programul cu care a fost construit şi nimic altceva. De aceea Dumnezeu, cu admirabila generozitate ce-L caracterizează, a hotărât să-i acorde credit omului şi să-i lase voinţa liberă, pentru ca acesta să-şi poată alege el însuşi destinul, să poată decide dacă doreşte sau nu să-I fie credincios Creatorului său. Bineînţeles că procedând astfel, Dumnezeu Şi-a asumat şi nişte mari riscuri, dar aceasta era singura cale pe care omul putea să fie cu adevărat fericit. 5. Cum a ajuns omul să acţioneze contrar poruncii clare şi explicite a lui Dumnezeu? Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină? Femeia a răspuns şarpelui: Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: Să nu mâncaţi din el, ca să nu muriţi. Atunci şarpele a zis femeii: Hotărât că nu veţi muri; dar Dumnezeu ştie că în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea şi bărbatul a mâncat şi el. (Geneza 3:1-6). În ciuda faptului că fusese avertizat cu privire la consecinţele pe care le-ar fi avut neascultarea sa, omul a crezut mai mult cuvintele şarpelui decât avertismentul lui Dumnezeu şi a ajuns să accepte sugestia şarpelui, că Dumnezeu i-ar interzice accesul la roadele acelui pom, pentru a-i împiedica trecerea într-o sferă superioară, în care să devină ca Dumnezeu. Luându-şi soarta în propriile mâini, omul a ales să guste din rodul pomului oprit şi să cunoască astfel binele şi răul. Prin această decizie, el trecea de partea lui Satana, devenind tovarăş cu acesta în păcătuire şi manifestând îndoială faţă de înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu, faţă de justeţea guvernării Sale şi de bunele Sale intenţii cu privire la fiinţele pe care le crease. 6. Care au fost primele consecinţe ale păcătuirii lor? Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei; şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: Unde eşti? El a răspuns: Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns. Şi Domnul Dumnezeu a zis: Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci? Omul a răspuns: Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Femeia a răspuns: Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom. (Geneza 3:7-13). 7. Cum a afectat căderea în păcat viitorul omului şi condiţiile sale de viaţă, relaţia dintre bărbat şi femeie şi destinul vieţii sale pe pământ? Femeii i-a zis: Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine. Omului i-a zis: Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: Să nu mănânci deloc din el, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat: căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. (Geneza 3:16-19). De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume i prin păcat a intrat moartea, i astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toi au păcătuit. (Romani 5:12). 8. Ce altă consecinţă a avut păcătuirea omului? Domnul Dumnezeu a zis: Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum, ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii. (Geneza 3:22-24). 9. De ce trebuia să moară omul? Fiindcă plata păcatului este moartea (Romani 6:23 p.p.) dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. (Geneza 2:16,17). 10. De ce sentimente era cuprins Dumnezeu în faţa păcătuirii omului şi a perspectivei morţii veşnice a acestuia? Cum să te dau? Mi se zbate inima în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă! (Osea 11:8). Domnul mi Se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! (Ieremia 31:3). Cursul 9 Mielul lui Dumnezeu 1. În faţa cărei dileme a fost pus Dumnezeu la căderea omului în păcat? Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sunt fără prihană. (Psalmii 119:137). Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare i milostiv, încet la mânie, plin de bunătate i credincioie, iartă fărădelegea, răzvrătirea i păcatul, dar nu socotete pe cel vinovat drept nevinovat. (Exodul 34:6,7 prima parte). Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge. (Iov 37:23). Spune-le: Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului (Ezechiel 33:11). Te voi pedepsi cu dreptate, nu pot să te las nepedepsit. (Ieremia 46:28 ultima parte). 2. Ce soluţie a găsit Dumnezeu la această dilemă? Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el! (Iov 33:24). 3. Care a fost preţul pe care l-a plătit Dumnezeu pentru răscumpărarea omului? Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16). căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. (1 Petru 1:18,19). În cartea vieii Mielului care a fost înjunghiat de la întemeierea lumii. (Apocalipsa 13:8 KJV ). 4. Ce se rezolva prin plătirea acestui preţ inestimabil? pentru ca în vremea de acum să-Şi arate neprihănirea Lui, în aşa fel încât să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. (Romani 3:26). 5. Prin ce făgăduinţă i-a fost anunţat omului pentru prima dată planul de mântuire? Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp, în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul. (Geneza 3:14,15). 6. Ce înseamnă în acest context cuvântul sămânţă? La cine Se referea Dumnezeu atunci când a vorbit despre sămânţa femeii care avea să-i zdrobească şarpelui capul? Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set; ,căci a zis ea, Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel (Geneza 4:25). Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni 4:4,5). 7. Prin ce simbol a fost reprezentat El de-a lungul timpurilor, pentru a ţine vie amintirea acestei făgăduinţe? Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui (Geneza 4:4). 8. Ce mesaj erau menite să transmită aceste jertfe? Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie prin credinţa în sângele Lui o jertfă de ispăşire. (Romani 3:23-25 prima parte). 9. În cine a fost împlinit simbolul tuturor acestor jertfe? A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29). El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1 Ioan 2:2). 10. De ce a trebuit să fie jertfit Isus, Mielul lui Dumnezeu? Ce ne învaă planul de mântuire despre caracterul lui Dumnezeu? Şi după Lege aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare. (Evrei 9:22). Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. (Isaia 53:5). 11. Ce ne învaă planul de mântuire despre caracterul lui Dumnezeu? Domnul este drept în toate căile Lui i milostiv în toate faptele Lui. (Psalmii 145:17). Domnul este bun faă de toi i îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui. (Psalmii 145:9). El nu-i ine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea. (Mica 7:18 u.p.). Domnul mi Se arată de departe: ,Te iubesc cu o iubire venică, de aceea îi păstrez bunătatea Mea! (Psalmii 145:17). Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. i dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi i a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:9,10). Cursul 10 Misiunea lui Hristos pe pământ partea a I-a 1. Cine era personajul central al tuturor cărţilor legii şi profeţilor din Vechiul Testament? Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în Lege şi proorocii; pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. (Ioan 1:45). Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. (Ioan 5:39). Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El. (Luca 24:27). Toţi proorocii mărturisesc despre El, că oricine crede în El capătă prin numele Lui iertarea păcatelor. (Faptele Apostolilor 10:43). 2. Cum a fost anunţată venirea Domnului Isus în lumea noastră? îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea şi a zis: Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei! Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. Îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămânea însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Maria a zis îngerului: Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat? Îngerul i-a răspuns: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Maria a zis: Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale! Şi îngerul a plecat de la ea. (Luca 1:26-38). Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul, care zice: ,Iată, fecioara va fi însărcinată, va nate un fiu, i-I vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă: Dumnezeu este cu noi. (Matei 1:18-23). 3. Cum s-a împlinit această vestire? Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:4-7). În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi; căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle. Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui. (Luca 2:8-14). 4. Care a fost una din profeiile care s-au împlinit la naterea lui Hristos? Cine s-a numărat printre primii oameni care L-au recunoscut în pruncul Isus pe Mesia? Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, i domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veniciilor, Domn al păcii. (Isaia 9:6). Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile şi slava poporului Tău, Israel. (Luca 2:25-32). 5. Ce raportează Biblia despre copilăria Domnului Isus petrecută în casa părintească din Nazaret? După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret. Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El. (Luca 2:39,40). Apoi S-a pogorât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. (Luca 2:51,52). 6. Ce eveniment a marcat începutul misiunii publice de învăţător a Domnului Isus Hristos? Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. Eu zicea el, am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine? Drept răspuns, Isus i-a zis: Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea. (Matei 3:13-17). 7. Cu ce profeţie mesianică din Vechiul Testament i-a identificat Domnul Isus misiunea? Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului Atunci a început să le spună: Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit. (Luca 4:18,21). 8. Dei venise pentru mântuirea întregii omeniri, căror clase a confirmat El că le era în special destinată misiunea Sa? Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. (Matei 11:28). Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut. (Luca 19:10). Isus, când a auzit acest lucru le-a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi. (Marcu 2:17). 9. În ce a constat cea mai mare parte din misiunea Domnului Isus? El le vestea Cuvântul. (Marcu 2:2 ultima parte). cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. (Faptele Apostolilor 10:38). 10. Cum a descris Isus în rezumat activitatea Sa de pe pământ? Şi drept răspuns, le-a zis: Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. (Luca 7:22). 11. De unde tim că Isus a existat ca Fiu al lui Dumnezeu i înainte de naterea Lui din Maria? La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:1,2,14). Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. (Mica 5:2). Isus le-a zis: Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu. (Ioan 8:58). Cursul 11 Misiunea lui Hristos pe pământ partea a II-a 1. Prin ce s-a caracterizat întreaga viaţă pământească a Domnului Isus? vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine (Ioan 14:30). Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. (1 Petru 1:19). Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. (Evrei 4:15). Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una. (Marcu 14:55). 2. Pe cine a descoperit El înaintea oamenilor în tot timpul vieţii Sale? Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. (Matei 11:27). Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun, că, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. (Ioan 5:19). 3. Cum a reuşit El să rămână neclintit în faţa tuturor încercărilor? El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice. (Evrei 5:7-9). 4. Ce urmăreau marii preoţi, fariseii şi cărturarii datorită faptului că viaţa şi învăţăturile Lui Isus erau o permanentă mustrare la adresa lor? Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare. (Luca 19:47). 5. Care au fost împrejurările prinderii lui Isus? Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu S-a depărtat a doua oară şi S-a rugat zicând: Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta, fără să-l beau, facă-se voia Ta! Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul (Matei 26:39-46). Iuda, deci, a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de Farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme. Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: Pe cine căutaţi? Ei I-au răspuns: Pe Isus din Nazaret! Isus le-a zis: Eu sunt! Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei. Când le-a zis Isus Eu sunt ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ. El i-a întrebat din nou: Pe cine căutaţi? Pe Isus din Nazaret I-au zis ei. Isus a răspuns: V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă. (Ioan 18:3-8). Şi unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea. Atunci Isus i-a zis: Pune-ţi sabia la locul ei; căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că aşa trebuie să se întâmple? În clipa aceea Isus a zis gloatelor: Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele şedeam în mijlocul vostru şi învăţam norodul în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci. (Matei 26:51-56). Este vrednic de remarcat faptul că Isus n-a fost o victimă a împrejurărilor la arestarea şi răstignirea Lui, ci, deşi ar fi putut cu uşurinţă să Se elibereze oricând din complotul oamenilor, având puterea şi resursele necesare pentru aceasta, a ales totuşi de bunăvoie să ducă până la capăt planul de mântuire, suferind întreaga pedeapsă în locul păcătosului, aşa încât acesta să poată afla iertare şi mântuire. 6. Ce constatare au fost nevoiţi să facă Irod şi Pilat, în urma anchetării lui Isus? Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod, şi le-a zis: Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce l-am cercetat cu deamănuntul înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-l pârâţi. Nici Irod nu i-a găsit nici o vină, căci ni l-a trimis înapoi; şi iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. (Luca 23:13-15). Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră! (Matei 27:24). 7. Ce le spusese Isus ucenicilor Săi înainte ca aceste lucruri să aibă loc? De unde tim că i-a dat viaa de bunăvoie? Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia. (Matei 20:18,19). Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu. (Ioan 10:11,15,17,18). 8. Cum s-au împlinit literal toate aceste lucruri anticipate de Hristos? Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Ostaşii dregătorului au dus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul Lui toată ceata ostaşilor. L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat cu o haină stacojie. Au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap şi I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: Plecăciune, Împăratul Iudeilor! Şi scuipau asupra Lui şi luau trestia şi-L băteau în cap. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească Împreună cu El au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui. Trecătorii îşi băteau joc de El Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau şi ei joc de El Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. (Matei 27:26-44). De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara. Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: Eli, Eli, Lama Sabactani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul. (Matei 27:45-50). 9. Ce evenimente au însoţit moartea Domnului Isus şi ce au putut constata cei care au fost martorii acelor scene? Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Sutaşul şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu! (Matei 27:51-54). 10. De ce a suferit Isus această moarte cumplită? fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. (Ioan 13:1 ultima parte). Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? (Isaia 53:4-8). Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor. (Evrei 2:14,15). Cursul 12 Misiunea lui Hristos pe pământ partea a III-a 1. Unde a fost înmormântat Domnul Isus şi cine s-a ocupat de înmormân- tarea Lui? Ce măsuri speciale s-au luat pentru păzirea mormântului? Spre seară a venit un om bogat din Arimatea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Isus. El s-a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-o pânză curată de in şi l-a pus într-un mormânt nou al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi a plecat. Maria Magdalina şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului. A doua zi care vine după ziua pregătirii, preoţii cei mai de seamă şi fariseii s-au dus împreună la Pilat şi i-au zis: Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia. Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi. Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă. (Matei 27:57-66). 2. Cum s-a împlinit proorocia referitoare la învierea lui Hristos? De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învieze. (Matei 16:21). La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi. Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta. (Matei 28:1-7). Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. (Faptele Apostolilor 2:24). 3. Cui S-a arătat Isus după învierea Sa? Cum a întărit învierea lui Isus credina ucenicilor în Scripturi? Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: Bucuraţi-vă! Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea. (Matei 28:8-10). În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul. (Ioan 20:19,20). Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a răspuns: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios. Drept răspuns Toma I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Tomo i-a zis Isus, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut. (Ioan 20:24-29). V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. (1 Corinteni 15:3-7). Drept răspuns, Isus le-a zis: Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica. Iudeii au zis: Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile? Dar El le vorbea despre Templul trupului Său. Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese vorbele acestea; şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus. (Ioan 2:19-22). 4. Cât de importantă este învierea lui Isus? Cum Şi-a petrecut Isus o bună parte din timpul dintre învierea şi înălţarea Sa? Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor. (Apocalipsa 1:18). Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră. (1 Corinteni 15:13,14). După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 1:3). 5. Ce a proclamat Isus după învierea Lui? Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. (Matei 28:18). 6. Ce făgăduinţe urma să împlinească Isus după învierea Sa? Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu mă duc să vă pregătesc un loc. (Ioan 14:1,2). Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni din voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi: dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. (Ioan 16:5-7, 12-15). 7. Cum s-a împlinit făgăduinţa înălţării Domnului Hristos la cer? După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer. (Faptele Apostolilor 1:9-11). 8. Ce mesaj de încurajare le-a lăsat Domnul Isus urmaşilor Săi înainte de înălţarea Sa la cer? şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. (Ioan 14:3,18). 9. Ce misiune le-a încredinţat Domnul Isus urmaşilor Săi şi de ce asigurare era însoţită aceasta? Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28:19,20). 10. Ce făgăduinţă a revederii Domnului Isus urma să le aline dorul, să le dea putere credincioilor şi să le ţină vie speranţa până la sfârşitul veacului? Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:16,17). Cursul 13 Iertarea lui Dumnezeu 1. Cât de cuprinzătoare a fost jertfa Domnului Isus pe cruce? Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. (Romani 5:18). Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, fără lege despre ea mărturisesc Legea şi proorocii şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. (Romani 3:21-24). 2. Care este oferta de iertare pe care Dumnezeu o face oricărui suflet din această lume? Cât de amplă este aceasta? Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând. (Isaia 55:7). Dacă ai păstra, Doamne, aducerile aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut. (Psalmii 130:3,4). Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă. (Psalmii 86:5). Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. (Isaia 1:18). Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât de mare este bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi. Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. (Psalmii 103:8-13). Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor. (Mica 7:18,19). 3. Ce trebuie să se întâmple înainte ca cineva să poată fi iertat, scăpând astfel de osânda la moarte? dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9). Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu şi veţi trăi. (Ezechiel 18:23,32). 4. Ce altă condiie trebuie să îndeplinească omul înainte de a putea fi iertat? Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. (Matei 6:14,15). 5. Ce se întâmplă atunci când un om este iertat? Se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă faţa cu bucurie, şi-i dă înapoi nevinovăţia. (Iov 33:26). 6. Ce responsabilitate îi revine celui care a fost iertat? Cum dovedeşte el că apreciază darul iertării? Atunci S-a ridicat în sus şi când n-a mai văzut pe nimeni, decât pe femeie, Isus i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit? Nimeni, Doamne I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti. (Ioan 8:10,11). Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău. (Ioan 5:14). 7. Ce se întâmplă dacă, după ce a fost iertat, omul continuă să repete acele fapte de care se făcuse vinovat până atunci? Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentru că s-a dat la neleguire şi la păcat; de aceea va muri în ele. (Ezechiel 18:24). Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege. Când zic celui neprihănit că va trăi negreşit dacă se încrede în neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita şi el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârşit-o. Dimpotrivă, când zic celui rău: ,Vei muri! dacă se întoarce de la păcatul lui şi face ce este bine şi plăcut, dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învăţăturile care dau viaţa, şi nu săvârşeşte nici o nelegiuire, va trăi negreşit, şi nu va muri. Toate păcatele pe care le-a săvârşit se vor uita; a făcut ce este bine şi plăcut, şi va trăi negreşit! Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui şi face ce este bine şi plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! (Ezechiel 33:12-16,18,19). 8. Ce fac de fapt acei care consideră că Dumnezeu îi va mântui în timp ce ei refuză schimbarea vieţii şi continuă să trăiască în păcat? Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. Nu vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea unii faţă de alţii, dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge după alţi dumnezei spre nenorocirea voastră, numai aşa vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri din veşnicie în veşnicie. Dar iată că voi vă hrăniţi cu nădejdi înşelătoare, care nu slujesc la nimic. Cum? Furaţi, ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi! Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu şi ziceţi: Suntem izbăviţi! ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni! (Ieremia 7:3-10). 9. Cine este responsabil pentru soarta acelora care procedează astfel? În zilele acelea nu se va mai zice: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au sterpezit dinţii, ci fiecare va muri pentru nelegiuirea lui. (Ieremia 31:29,30). Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău şi să n-ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. (Ieremia 2:19). 10. Cât de gravă poate fi continuarea intenţionată în păcat după ce omul a primit oferta iertării? Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. (Evrei 10:26,27). 11. În contrast cu aceasta, care este experienţa acelora care, în urma iertării lor, aleg să-I rămână credincioşi lui Dumnezeu? Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile! Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Psalmul 32:1-5). Atunci el cântă înaintea oamenilor şi zice: Am păcătuit, am călcat dreptatea şi n-am fost pedepsit după faptele mele; Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul din groapă, şi viaţa mea vede lumina! (Iov 33:27,28). Cursul 14 Convertirea Botezul 1. Cum reprezintă Hristos dorinţa Sa de a interveni în mod mântuitor în viaţa oamenilor? Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine. (Apocalipsa 3:20). 2. Care va fi experienţa acelora care acceptă să răspundă apelurilor Mântuitorului şi Îi deschid uşa inimii lor, primindu-L înăuntru? Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17). 3. Cât de importantă este în procesul mântuirii transformarea într-o făptură nouă? Drept răspuns, Isus i-a zis: ,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3:3). 4. Care sunt cele două părţi esenţiale ale naşterii din nou? Isus i-a răspuns: ,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3:5). 5. La ce se referă naşterea din apă? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. (Romani 6:4). 6. Ce semnificaţie are botezul? botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos. (1 Petru 3:21). Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor şi să nu mai ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca vii din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre ca pe nişte unelte ale neprihănirii. (Romani 6:6,11-13). 7. Ce trebuie să preceadă botezul? Pocăiţi-vă le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. (Faptele Apostolilor 2:38). Apoi le-a zis: ,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. (Marcu 16:15,16). 8. Întrucât botezul implică punerea mâinilor peste cel ce-l primete, ce avertisment este dat în acest sens i ce procedură trebuie urmată? Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă: şi să nu te faci părtaş păcatelor altora: pe tine însuţi păzeşte-te curat. (1 Timotei 5:22). Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: ,Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. (Matei 3:7,8). 9. Cum i în al cui nume trebuie săvârşit botezul? Filip a zis: ,Dacă crezi din toată inima, se poate. Famenul a răspuns: ,Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. (Faptele Apostolilor 8:37,38). Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Matei 28:19). 10. Câte botezuri există? Poate o persoană, în anumite condiţii, să primească mai multe botezuri? Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. (Efeseni 4:5). Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Ei i-au răspuns: Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt. Dar cu ce botez aţi fost botezaţi? le-a zis el. Şi ei au răspuns: Cu botezul lui Ioan. Atunci Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus. Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt s-a pogorât peste ei (Fapte 19:1-6). 11. Când i cum a primit Isus botezul? Ce lecie este aceasta pentru noi? Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. ,Eu, zicea el, ,am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Drept răspuns, Isus i-a zis: ,Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit. Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. (Matei 3:13-16). Isus era adult i a venit din proprie iniiativă la botez. Botezul trebuia împlinit (se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.). Botezul a fost făcut prin cufundare (Isus a ieşit afară din apă) i nu prin stropire. 12. Cum este botezul poarta de intrare în comuniunea bisericii? Căci, după cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa este şi Hristos. Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui. (1 Corinteni 12:12,13,27). 13. Ce corespondent îşi are actul botezului în cer? Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. (Matei 18:18). De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 10:32). 14. Ce riscă acei care, din diverse motive, amână mereu sau refuză să primească botezul? dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. (Luca 7:30). Unii zic că ezită i tremură deoarece este un lucru foarte solemn să faci acest legământ. Este adevărat, dar nu este un lucru foarte solemn a-l nesocoti i neglija? Dacă ar trebui să tremur la gândul ascultării de cerinele divine, cu cât mai mult ar trebui să tremur la gândul neascultării de ele? Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului. (Faptele Apostolilor 22:16). Cursul 15 Convertirea Naşterea din Duh 1. Ce lucrare produce naşterea din Duh? El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt. (Tit 3:5). Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, să trăim o viaţă nouă omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să nu mai fim robi ai păcatului. (Romani 6:4,6). Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:2). 2. Ce va sta la baza acţiunilor tuturor celor care sunt născuţi din Hristos? Ce putere dobândete omul prin aceasta? Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:1). Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. (Filipeni 4:13). 3. Ce rezultat se va vedea în viaţa acelora care trăiesc după îndemnurile Duhului lui Dumnezeu? pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:4). Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. (Galateni 5:22,23). 4. Ce manifestări vor dispărea în cazul acelora care umblă cârmuiţi de Duhul? Zic dar: Umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. (Galateni 5:16). Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. (Galateni 5:24). Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. (Efeseni 4:31). 5. Cât de tainică este lucrarea Duhului Sfânt în om? Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi din nou. Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu şti de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul. (Ioan 3:7,8). 6. Cum începe această transformare radicală a omului, numită şi naştere din duh? Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18). 7. Ce efect are contemplarea caracterului lui Hristos asupra omului? Şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă. (Efeseni 3:16,17). Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos. (Filipeni 3:7,8). Dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi, cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare i să vă înnoii în duhul minii voastre, i să vă îmbrăcai în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire i sfinenie pe care o dă adevărul. (Efeseni 4:21,22). 8. Ce reprezintă umblarea după lucrurile Duhului în contrast cu umblarea după firea pământească? Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. (Romani 8:6). Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică. (Galateni 6:8). 9. Ce statut conferă Duhul lui Dumnezeu tuturor celor care-L posedă? Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:14). Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, (Romani 8:17 prima parte). 10. Care va fi în perspectiva veşniciei consecinţa locuirii Duhului lui Hristos în credincios? Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. (Romani 8:9-11). Cursul 16 Convertirea Consecinţe practice 1. Cum se modifică viaţa omului în urma convertirii sale? Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. (Galateni 2:20). 2. Ce înseamnă trăirea lui Hristos în noi şi ce efect are aceasta asupra vieţii noastre? Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. (2 Corinteni 5:15). În adevăr, nici unul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. (Romani 14:7,8). 3. Care va fi calitatea activităţii creştinului şi ce va sta la baza motivaţiei acesteia? Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. (Coloseni 3:23,24). Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:17). 4. Ce principiu al împărăţiei lui Dumnezeu va determina şi caracteriza toate acţiunile omului convertit? Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii. (Matei 22:37-40). 5. Cum se va manifesta principiul iubirii de semeni în viaţa de zi cu zi a creştinului? Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia. (1 Corinteni 10:24). Fiecare dintre voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. (Filipeni 2:4). Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. (Romani 12:10). Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. (1 Corinteni 13:4-7). 6. Ce atitudine va manifesta creştinul chiar faţă de aceia care nu se ridică la înălţimea aşteptărilor sale, punându-i adesea răbdarea la încercare? Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. (Coloseni 3:12-14). 7. De ce este creştinul dator să ierte semenilor săi? Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine? Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său. (Matei 18:33,35). Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:32). 8. Cum va fi făcut creştinul capabil să trăiască o asemenea viaţă? să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor (Efeseni 4:17,18). Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Romani 12:2). şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. (2 Corinteni10:5). cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. (Efeseni 4:22-24). 9. Cum devine astfel viaţa creştinului un câştig tot mai mare, fiecare zi trecută sporindu-i valoarea? Şi-L rog ca potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă. (Efeseni 3:16,17). De aceea, nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru din lăuntru se înnoieşte din zi în zi. (2 Corinteni 4:16). 10. Cum vom putea creşte zilnic în asemănare cu Hristos şi cu ce rezultat? Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. (Efeseni 4:15). Noi toţi privim slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18). Atunci când Se va arăta El, vom fi ca El. (1 Ioan 3:2). Hristos în voi, nădejdea slavei. (Coloseni 1:27). Cursul 17 Marea restaurare 1. De ce este restaurarea chipului lui Dumnezeu în om, prin planul de mântuire, atât de greu de realizat? Şi judecata stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. (Ioan 3:19). Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune. (Isaia 5:20). 2. Cum a fost percepută de către lume vestirea principiilor împărăţiei lui Dumnezeu? Oamenii aceştia care au răscolit (întors cu susul în jos KJV Bible) lumea au venit şi aici. (Fapte 17:6). [omul firesc] nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el sunt o nebunie şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. (1 Corinteni 2:14). 3. În ce sens era răspândirea principiilor lui Dumnezeu o răsturnare a lumii şi ce constituia aceasta de fapt? Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit, Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit. (Isaia 58:12). 4. Ce a făcut ţara cu neputinţă de locuit şi convieţuirea socială imposibilă? Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! De aceea mănâncă blestemul ţara şi sufăr locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor (Isaia 24:4-6). 5. Care va fi unul dintre evenimentele ce vor însoţi revenirea Domnului Hristos? Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime. (Fapte 3:18-21). 6. Care două principii stau la baza acestei restaurări? ,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău`. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi`. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii. (Matei 22:37-40). 7. Cum sunt aceste două principii interdependente, neputând fi împlinite unul fără celălalt? Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. (1 Ioan 5:2). Dacă zice cineva: Eu iubesc pe Dumnezeu şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? (1 Ioan 4:20). 8. De când este în vigoare legea celor zece porunci, care explicitează aceste două principii universale? unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. (Romani 4:15 u.p.) păcatul este călcarea legii. (1 Ioan 3:4 Biblia Carol II). Înţelegem de aici că legea exista într-o formă oarecare încă dinainte de apariţia păcatului, acesta neputând exista în lipsa unei legi. 9. Care sunt cele zece porunci şi cum sunt ele grupate, conform celor două principii fundamentale? A. IUBIREA FAŢĂ DE DUMNEZEU I. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. (Exodul 20:2,3). II. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Exodul 20:4-6). Dar ţara lor este plină de idoli, căci se închină înaintea lucrării mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. (Isaia 2:8). S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor De aceea Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor, aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin! (Romani 1:22-25). Oamenii aceştia îşi poartă idolii în inimă (Ezechiel 14:3). III. Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. (Exodul 20:7). IV. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă, închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exodul 20:8-11). B. IUBIREA FAŢĂ DE APROAPELE V. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. (Exodul 20:12). VI. Să nu ucizi. (Exodul 20:13). VII. Să nu preacurveşti. (Exodul 20:14). VIII. Să nu furi. (Exodul 20:15). IX. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. (Exodul 20:16). X. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. (Exodul 20:17). 10. Care sunt strategiile folosite de diavolul pentru a-i abate pe oameni de la ascultarea de aceste porunci? Numai cum pot fi oamenii fericii? a. Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor. (Matei 13:22). b. Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică? (Iacov 2:20). c. şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. (1 Corinteni 15:2). Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti. (Matei 15:9). Dacă ierţi pe cel rău, el totuşi nu învaţă neprihănirea, se dedă la rău în ţara în care domneşte neprihănirea şi nu caută la măreţia Domnului. (Isaia 26:10). O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi fericirea ta ca valurile mării. (Isaia 48:18). Vrăjmaşul încearcă să-i facă pe oameni să renunţe la ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, ştiind că renunţarea la aceasta înseamnă renunţarea la viaţa veşnică. Cu acest scop el încearcă să-i împovăreze cu îngrijorări sau cu alergarea după bogăţii, sau să-i amăgească a crede că o credinţă neînsoţită de fapte corespunzătoare ar fi acceptabilă înaintea lui Dumnezeu. O altă amăgire este aceea de a-i face să creadă că păzirea unor porunci omeneşti în locul poruncii lui Dumnezeu ar fi considerată ca ascultare. Este de asemenea răspândită eroarea că iertarea lui Dumnezeu îi dă dreptul omului de a păcătui în continuare, motiv pentru care oamenii aleg să trăiască şi mai departe în păcat Totuşi Scriptura spune clar că fericirea şi pacea este pentru acei care iau aminte la poruncile lui Dumnezeu şi îşi călăuzesc viaţa după acestea. Cursul 18 Despre moarte şi înviere 1. De ce mor oamenii? Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşitA luat deci din rodul lui, şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el. (Geneza 2:16,17; 3:6). Fiindcă plata păcatului este moartea. (Romani 6:23 prima parte). În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce. (Geneza 3:19). De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit (Romani 5:12). Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. 2. Cu ce se aseamănă omul, datorită caracterului trecător al vieţii sale? Omul! Zilele lui sunt ca iarba şi înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte. (Psalmii 103:15,16). Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră. (Iov 14:1,2). Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos (1 Petru 1:24). 3. În ciuda acestei realităţi, ce gând continuă să preocupe neamul omenesc, de la primii noştri părinţi şi până astăzi şi care este provenienţa acestuia? Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei (Eclesiastul 3:11). 4. La ce fel de întrebări a dat naştere acest gând pus de Dumnezeu în om? Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? (Psalmii 89:48). Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare? Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz; nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui (Eclesiastul 2:22,23). moartea, iată nădejdea lor! (Iov 11:20). Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea. (Psalmii 39:7). 5. Cum a răspuns Dumnezeu în mod pozitiv acestor întrebări? Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3:16). Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. (Ieremia 29:11). 6. Cum este Hristos în măsură să rezolve această problemă existenţială a omului? În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. (Ioan 1:4). Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. (Ioan 6:40). Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. (Ioan 20:31). Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. (Ioan 5:11,12). Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. (Ioan 10:28). Isus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va tri. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta? (Ioan 11:25,26). 7. Ce reprezintă moartea pentru aceia care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor personal? Ce ne spune Scriptura despre starea celor morţi? Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic (Eclesiastul 9:5). După aceste vorbe, le-a zis: Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn. (Ioan 11:11). 8. Cum declară Biblia că teoria orientală a reîncarnării după moarte este falsă, şi ce ne spune ea că urmează în realitate după moarte? Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata (Evrei 9:27). 9. Care sunt câteva din criteriile după care oamenii vor fi evaluaţi la această judecată a lui Dumnezeu? Şi am auzit un glas din cer, care zicea: Scrie: ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul! Da, zice Duhul; ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează! (Apocalipsa 14:13). Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. (Romani 8:11). Atunci împăratul va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine. Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine? Drept răspuns, împăratul le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. (Matei 25:34-40). 10. Când şi cum va avea loc învierea celor drepţi? într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? (1 Corinteni 15:52-55). Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei care au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4:13-18). 11. Ce înţeleg credincioşii despre moarte şi cum privesc ei acest eveniment, spre deosebire de cei necredincioşi? La moartea celui rău, îi piere nădejdea (Proverbele 11:7). dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. (Proverbele 14:32). Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El. (Psalmii 116:15). Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor. (Daniel 12:13). Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. (Romani 14:8). Cursul 19 Este sufletul omului nemuritor? 1. Care sunt cele trei componente ale fiinţei umane vii? Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin, şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. (1 Tesaloniceni 5:23). 2. Cum se regăsesc aceste componente în procesul formării fiinţei umane la creaţiune? Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. (Geneza 2:7). 3. Ce se întâmplă atunci când omul moare? până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. (Eclesiastul 12:7). Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea, tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână. (Iov 34:14,15). 4. Există vreo diferenţă între suflarea omului şi aceea a animalelor? Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. (Eclesiastul 3:19). 5. De unde ştim că sufletul este muritor? Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. (Ezechiel 18:4,20). 6. De unde ştim că la moartea omului, sufletul acestuia nu se duce la cer, ci în mormânt? căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. (Fapte 2:27). Iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni, şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor. (Daniel 12:13). Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea. (Faptele Apostolilor 2:34). 7. Mai este omul conştient în moarte? Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic (Eclesiastul 9:5 prima parte). Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! (Eclesiastul 9:10). 8. Ce urmează după moarte? Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata (Evrei 9:27). 9. Care este singurul lucru care rămâne în urma omului şi ce legătură are acesta cu procesul judecăţii? Şi am auzit un glas din cer, care zicea: Scrie: ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul! Da, zice Duhul; ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!` (Apocalipsa 14:13). Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. (Apocalipsa 20:12). Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. (Apocalipsa 20:13). 10. Ce se va întâmpla după încheierea judecăţii? Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? (1 Corinteni 15:51-55). ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa vecinică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. (Romani 2:5-7). 11. La ce gânduri ar trebui să ne conducă contiena faptului că viaa aceasta este singura noastră ansă de a ne forma un caracter potrivit pentru cer i că după moarte nimic nu mai poate fi schimbat? Câtă vreme se zice: ,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii. (Evrei 3:15). Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. (Evrei 4:1). Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare. (Evrei 4:11). Dat fiind facptul că viaa noastră de pe acest pământ este unica noastră ansă de a ne dezvolta un caracter potrivit pentru cer, ar trebui să înelegem că teoria unei a doua anse după moarte (prin pomeni, parastase, purgatoriu, reîncarnare etc.) este o născocire a diavolului, care încearcă să ne determine pe această cale să fim delăsători, neglijeni i să amânăm pregătirea noastră pentru cer pânăcând va fi prea târziu i soarta noastră nu va mai putea fi schimbată. Căci El zice: ,La vremea potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii. (2 Corinteni 6:2). Cursul 20 O viaţă câştigată 1. Cum încearcă mulţi oameni să profite de viaţă, datorită faptului că înţeleg caracterul ei trecător? Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te! (Luca 12:18,19). Dacă nu înviază morţii, atunci să mâncăm, să bem căci mâine vom muri! (1 Corinteni 15:32 u.p.). Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor (Filipeni 3:19). fericirea lor este să trăiască în plăceri. (2 Petru 2:13). Vă bucuraţi de lucruri de nimic (Amos 6:13). 2. Cum este experienţa regelui Solomon relevantă în acest sens? Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii. Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. (Eclesiastul 2:4-10). 3. De ce nu pot asemenea încercări să dea împlinire vieţii? Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi. Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele ce se taie. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea.li se duce frumuseţea şi locuinţa morţilor le este locaşul lor Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge (Psalmii 49:11-14, 18,19). Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare Atunci am urât viaţa, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. (Eclesiastul 2:11,17,20). 4. Ce spune Domnul Isus despre şansele de reuşită ale celor care vor să câştige viaţa trăind în mod egoist pentru sine, fără Hristos? Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8:35,36). 5. Ce fac în realitate acei care încearcă să câştige viaţa fără Hristos? Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine, risipeşte. (Matei 12:30). 6. Ce constatare face Dumnezeu cu privire la acei care încearcă să afle împlinirea în viaţă prin metode proprii şi ce apel le adresează El în acest sens? Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă. (Ieremia 2:13). De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă dar şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi (Isaia 55:2,3). 7. Cum descrie Domnul Isus împlinirea durabilă pe care o află toţi aceia care Îl primesc în vieţile lor? Cum este El în măsură să satisfacă foamea şi setea sufletului? Adevărat, adevărat vă spun, că Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată. (Ioan 6:32,33,35). Isus i-a răspuns: Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică. (Ioan 4:13,14). Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. (Matei 11:28-30). 8. Cum este sacrificiul indispensabil legat de urmarea lui Hristos? Apoi a zis tuturor: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze. (Luca 9:23). 9. Ce ar trebui să ştim despre sacrificiile pe care le presupune viaţa de credinţă? Domnul nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană. (Psalmii 84:11). Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică. (Marcu 10:29,30). 10. Ce face Dumnezeu în viaţa adevăraţilor credincioşi, şi care este minunata experienţă de care vor putea avea ei parte? Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. (1 Corinteni 1:5-7). Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţa în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. (Romani 5:1-5). Mă bucur în Domnul şi sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu; căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă, împodobită cu sculele ei. (Isaia 61:10). Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine. (Psalmii 128:1,2). Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred! Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui şi te va ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui! Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi. Pentru că zici: Domnul este locul meu de adăpost! şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră. Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. Fiindcă Mă iubeşte zice Domnul de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea. (Psalmii 91:1-16). Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine. (Isaia 43:1-5). Cursul 21 Despre bucuria creştinului 1. Ce atmosferă predomina în cer şi pe pământ, atunci când a fost creat omul? atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie. (Iov 38:7). 2. Cui i s-a datorat dispariţia acestei stări pe pământ? Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: Unde eşti? El a răspuns: Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns. Şi Domnul Dumnezeu a zis: Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci? Femeii i-a zis: Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine. Omului i-a zis: Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale, şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: Să nu mănânci deloc din el, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. (Geneza 3:8-19). 3. Cum a devenit viaţa omului ca urmare a păcătuirii sale? Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră. (Iov 14:1,2). 4. Cum sunt bucuriile pe care le dobândesc oamenii prin păcat? Nu ştii tu că, de mult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ, biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă? (Iov 20:4,5). ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. (Evrei 11:25). Vă bucuraţi de lucruri de nimic (Amos 6:13). 5. Cum poate omul redobândi adevărata bucurie, pe care a pierdut-o prin păcătuire? Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei acea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire. (Iov 22:21). Se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie, şi-i dă înapoi nevinovăţia. (Iov 33:26). 6. Care este motivul principal de bucurie în viaţa credinciosului? Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie. (Psalmii 126:3). Când Te voi lăuda, voi fi cu bucuria pe buze, cu bucuria în sufletul pe care mi l-ai izbăvit. (Psalmii 71:23). ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mântuirea Ta. (Psalmii 9:14). Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale. (Psalmii 13:5). 7. Prin ce se deosebeşte această bucurie în mod fundamental de celelalte bucurii ale lumii? nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. (1 Corinteni 13:6). Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului. (Psalmii 4:7). Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face, căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată. (Psalmii 49:18,19). Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta. (Psalmii 16:11). 8. Care este cel mai mare motiv de bucurie pe care îl poate avea creştinul? Totuşi, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10:20). Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta. (Psalmii 16:11). 9. La ce altă bucurie doreşte Dumnezeu să ne facă părtaşi? Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu, pentru un singur păcătos care se pocăieşte. (Luca 15:10). Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit. (Luca 15:32). 10. Cum este nădejdea revenirii Domnului Isus un prilej de mare bucurie pentru creştin? Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră. (Ioan 16:22). la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre. (1 Petru 1:7-9). 11. Cum dă credinţa în Hristos bucurie celor ce o au? Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:1-4,11). Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde! (Romani 15:13). Şi vă scriem aceste lucruri, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. (1 Ioan 1:4). Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi! (Isaia 35:10). 12. Având în vedere această mare bucurie care ne este disponibilă, ce îndemn ar trebui să urmăm? Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! (Filipeni 4:4). Bucuraţi-vă întotdeauna. (1 Tesaloniceni 5:16). V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 15:11). Cursul 22 A doua venire a Domnului Isus 1. Ce făgăduinţă lăsată de Domnul Isus ucenicilor Săi avea să-i îmbărbăteze şi să le dea speranţă în toate veacurile ce aveau să urmeze? Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:1-3). 2. În ce mod va reveni Domnul Isus? După ce a spus este lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer. (Faptele Apostolilor 1:11). Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. (Luca 9:26). Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. (Luca 21:27). 3. Ce avertisment a dat Domnul Isus cu privire la venirea Sa, subliniind faptul că ea va fi una fizică, reală, universală, vizibilă de toată lumea? Atunci dacă vă va spune cineva: Iată Hristosul este aici, sau acolo, să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată, că v-am spus mai dinainte. Deci, dacă vă vor zice: Iată-L în pustie, să nu vă duceţi acolo! Iată-L în odăiţe ascunse, să nu credeţi. Căci cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. (Matei 24:23-27). 4. Cine vor fi martori ai venirii lui Hristos pe norii cerului? Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. (Apocalipsa 1:7). 5. Ce lucru important este asociat cu revenirea Domnului Hristos? Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. (Ioan 22:12). Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire. (Romani 2:5-8). 6. Ce eveniment măreţ va avea loc la revenirea lui Isus? Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. (1 Tesaloniceni 4:13-16). 7. Ce se va întâmpla apoi cu credincioşii înviaţi şi cu cei rămaşi în viaţă? Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1 Tesaloniceni 4:17). 8. Ce se va întâmpla după învierea celor drepţi şi înălţarea lor la cer împreună cu credincioşii ce erau în viaţă la venirea Domnului Isus? Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. (2 Petru 3:10). 9. Dat fiind că ziua Domnului va veni ca un hoţ ce pregătire trebuie să facem în vederea acestui eveniment? Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. (Matei 24:36-44). Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie. Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului. (Luca 21:28-36). 10. Cum se manifestă această veghere a ateptătorilor i ce reprezintă ridicarea capetelor i privirea în sus? Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:11-14). Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. (Coloseni 3:2). Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2:15-17). Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33). 11. Care vor fi sentimentele adevărailor copii ai lui Dumnezeu faă de venirea Domnului i cum va fi experiena lor deosebită de a celor necredincioi? De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (2 Timotei 4:8). În ziua aceea, vor zice: Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui! (Isaia 25:9). Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. (Maleahi 4:1,2). Cursul 23 Mileniul 1. În timp ce la venirea Domnului Hristos sfinţii în viaţă, împreună cu cei ce au înviat sunt luaţi la cer, iar păcătoşii mor în distrugerea pământului, ce se întâmplă cu diavolul şi cu îngerii săi? Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme. (Apocalipsa 20:1-3). 2. Ce se întâmplă în cer în timpul acestei mii de ani? Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. (Apocalipsa 20:4). 3. Care va fi una dintre activităile celor mântuiţi în timpul miei de ani? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? (1 Corinteni 6:2,3 prima parte). 4. Ce rost are această judecată, din moment ce oricum mântuirea a fost deja realizată, pe baza judecăţii de cercetare ce s-a desfăşurat în prealabil? aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. (Psalmii 51:4). Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat. Dar dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuieşte mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? (Romani 3:4-6). 5. Ce vor constata cei mântuiţi în urma judecăţii de o mie de ani, în care se va relua fiecare caz pentru ca să nu mai existe nici un dubiu asupra corectitudinii judecăţii lui Dumnezeu? Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. (Psalmii 19:9). Şi am auzit altarul zicând: Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale! (Apocalipsa 16:7). 6. În ce stare va fi pământul în timpul celor o mie de ani? Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină! Mă uit, şi iată că nu este nici un om; şi toate păsările cerurilor au fugit! (Ieremia 4:23,24). 7. Ce se va întâmpla după scurgerea celor o mie de ani? Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani. (Apocalipsa 20:8). 8. Ce va face Satan după cei o mie de ani împreună cu morţii necredincioşi care au înviat la sfârşitul acelei perioade? Când se vor împlini cei o mie e ani, Satana va fi dezlegat şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. (Apocalipsa 20:7-10). 9. Cum va fi administrată dreptatea deplină a lui Dumnezeu în acea zi când cei nelegiuiţi îşi vor primi răsplata? Ce este iazul de foc? Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15). 10. De unde tim că expresia de foc venic este folosită doar ca o figură de stil, pentru a scoate în evidenă rezultatele ireversibile ale acelui foc, i nu iad în care focul îi va chinui o venicie pe cei răi? Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor, care se dăduseră ca şi ele la curvie şi au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veşnic. (Iuda 1:7). şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire. (2 Petru 2:6). Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă fără să fi pus cineva mâna pe ea. (Plângerile lui Ieremia 4:6). Căci iată, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. (Maleahi 4:1). Cursul 24 Căminul celor mântuiţi 1. Cum va fi restabilită armonia iniţială dintre om şi Dumnezeu la încheierea planului de mântuire? Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. (Apocalipsa 21:1-3). 2. Ce schimbări majore vor avea loc în experienţa copiilor lui Dumnezeu? El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. (Apocalipsa 21:4). 3. În ce mediu paşnic vor trăi cei mântuiţi? Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul, viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr. (Isaia 11:6-9). căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei. Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou, aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute, şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli, pe vecie, pentru cele ce voi face. Căci voi preface Ierusalimul în veselie şi pe poporul lui în bucurie. Eu însumi Mă voi veseli asupra Ierusalimului, şi mă voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor, nici glasul ţipetelor. Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele Vor zidi case şi le vor locui; vor sădi vii, şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele, nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor. Nu vor munci degeaba, şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămânţă binecuvântată de Domnul, şi copiii lor vor fi împreună cu ei. Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul, şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Nici un rău, nici o vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul. (Isaia 65:16-25). 4. Cât de mare va fi bucuria celor mântuiţi, care vor vedea împlinirea speranţelor şi aşteptărilor lor? Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor, şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură. Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. (Maleahi 4:2). 5. Unde vor locui cei mântuiţi? Apoi, unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului! Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi trei porţi; şi spre apus trei porţi. Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată. Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon,; a patra de smarald, a cincea de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea de iacint; a douăsprezecea, de ametist. Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie. În cetate n-am văzut nici un templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul. Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea. Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului. (Apocalipsa 21:9-27). Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor. (Apocalipsa 22:1-5). 6. Cât de credibile sunt aceste profeţii? Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în curând. (Apocalipsa 22:6). Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: Iată, Eu fac toate lucrurile noi. Şi a adăugat: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate. (Apocalipsa 21:5). 7. Cum îşi vor exprima cei mântuiţi bucuria şi recunoştinţa lor? Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce, şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi! (Isaia 35:10). 8. Câtă vreme vor trăi sfinţii în această stare de fericire absolută? Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie. (Daniel 7:18). 9. Cum ar trebui să ne motiveze această perspectivă glorioasă la o pregătire serioasă în vederea împlinirii în curând a tuturor acestor făgăduinţe? Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace. (2 Petru 3:11-14). 10. Ce impact ar trebui să aibă toate aceste lucruri asupra luptei noastre creştine? Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului. (Evrei 10:35-39). De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. (1 Corinteni 15:58).
- Lupta Vietii Tale cu Pacatul
- THE LAW ALL LANGUAGES
- STIL DE VIATA SANATOS
- Vindecare Naturista
- Stil de Viata Cauzele Bolilor
- Legile Universului Aplica
- Secretul Vietii Implinite
- Marea Lupta pentru Inchinare
- SFARSITUL PACATULUI
- SEMNUL FIAREI 666
- Crestini Adevarati Prin Fapte
- Cum scapi de Fortele Negative
- Idolii Personali si Pocainta
- Istoria Mantuirii Omului
- Invataturi Biblice Aplica
- Studii Biblice
- FILME
- BIBLIA AUDIO
- Profetii Actuale RAUL LUMII
- Puterea Secreta a Apei